Ziua se infățișează ca un munte in fața mea.

Următoarele simptome justifică diagnosticul de depresie.

Persoana se simte goală, moartă, parjolită, apatică, fără speranță, are sentimentul de a nu avea niciun sentiment; in vreme ce unii se simt triști la inceput, depresia este cu atat mai profundă cu cat persoana nu mai poată să simtă durerea, anxietatea și tristețea.

Paralizat, legat, lipsit de inițiativă, incapabil de a lua o decizie, incapabil de a dori, alunecand in amorțeală pană la un așa numit stupor depresiv. Deoarece inhibarea nu reprezintă niciodată lipsa interesului, ci autoblocare, autosuprimarea unui puternic interes funcțional, rezultă o stare de neliniște interioară chinuitoare, ca rezultat al inactivității, "lenea", sau o stare de mers de colo-colo (depresie agitată) sau de văicăreala lipsită de speranță (depresie lamentabilă).

Gandirea și sentimentele sunt ocupate cu temerile primordiale ale omenirii, care după Kurt Schneider, se află adanc inrădăcinate in mintea fiecărui om: teama față de vină, imbolnăvire, sărăcie, eșec și inutilitate.

Conexiunea depresivă cu organismul: terminat, strans ca in menghina, letargic, aflat mereu sub presiune, veșnic obosit, deși in imposibilitatea de a adormi; fără apetit, constipat. Capacitatea de trăire a experiențelor erotice și potența au dispărut.