Trauma familială

  Aceasta se produce atunci cand este afectată coeziunea familială - mai precis, capacitatea de a-i menține uniți și totodată diferențiați pe membrii care o compun. Se poate vorbi, in acest caz, de "răni traumatice ale legăturile". Acest lucru se poate intampla atunci cand intreaga familie este expusă la o dramă sau cand contagiunea emoțională ii cuprinde pe cei care, desi nu au fost expuși direct, sunt afectați de suferința unuia dintre ei.

  Este vorba aici de "suferința empatică". In acest caz, membrii familiei nu reușesc să aibă grijă unul de celălalt, căci sunt prea epuizați și ocupați incercand să-și regleze propriile emoții negative. Ei nu mai fac diferența intre emoțiile altora și cele personale. Nu mai sunt capabili să fie atenți unul la celălalt. Atunci sunt afectate legăturile psihice.

  In această situație trei riscuri sunt de temut:

 1. Explodarea familiei și despărțirea cuplului conjugal. Aceasta are loc, de exemplu, in 70% din cazuri la 3 ani după decesul unui copil.
 2. Implozia familială, atunci cand viața relațională și psihică se atrofiază iar viața socială devine inexistentă.
 3. Disfuncționalitatea familială cronicizată corespunde unor consecințe mai puțin puternic negative decat in cazurile precedente. Doliu prelungit, retrăirea scenelor traumatice, așteptări afective prost satisfăcute, efecte negative transmise generațiilor următoare.

 Helene Romano