Narcisism normal versus narcisism patologic

  Cum putem face diferența intre sentimentul adaptativ de grandoare (sau aroganța ușoară) și vanitatea patologică intalnită in tulburarea de personalitate narcisică?

  Cheia de diferențiere constă in evaluarea calității relațiilor interpersonale ale persoanei. Cei cu forme mai adaptative de narcisism manifestă preocupare față de sentimentele celorlalți și sunt in mod autentic interesați de viața și gandurile persoanelor apropiate.

  Ei sunt capabili să păstreze relații pe termen lung fără a solicita beneficii speciale, pentru că relația este văzută ca un scop in sine. Mai mult, ei depun eforturi pentru a rezolva conflictele apărute in relații, ințelegand propriile lor contribuții la problemele și soluțiile cu care se confruntă.

  Acest lucru contrastează puternic cu natura de devalorizare rece a tulburării de personalitate narcisică. Una dintre trăsăturile fundamentale ale acestei patologii este utilizarea prietenilor și cunoscuților in scopul autogratificării. Ei demonstrează o preocupare intensă față de dorințele și sentimentele lor personale, in mare măsură in dauna celor din jurul lor.

  Nu ii consideră pe alți oameni ca avand propria lor existență, propriile nevoi sau sentimente. Dimpotrivă, ii văd ca pe niște obiecte bune de folosit și de pe urma cărora au de profitat. De obicei, punctul de rupere a unor astfel de relații apare atunci cand cererile făcute in relație nu coincid cu nevoile sau așteptările persoanei narcisice. Acolo unde o persoană cu o funcționare normală ar incerca să ajungă la un compromis cu persoana implicată in viața lor, narcisicul va răspunde cel mai probabil cu devalorizare ostilă și respingere.