Timiditatea la adolescenta

   Timiditatea este o conduita deosebit de frecventa la varsta adolescentei, de multe ori adolescentul nu indrazneste sa se adreseze unui necunoscut, nu indrazneste sa vorbeasca in fata unui grup, nu indrazneste sa se inscrie la o activitate sportiva sau culturala pe care si-o doreste, nu indrazneste sa telefoneze, etc. Uneori aceasta timiditate apare selectiv: de pilda, timiditate numai cu adolescentii de celalalt sex, sau timiditate in cadrul scolar, sau cu adultii.

   In spatele acestei timiditati, descoperim de obicei o viata fantasmatica mai curand bogata. Teama frecventa a adolescentului este aceea ca fanteziile sau fantasmele sale ar putea fi descoperite sau ghicite de altcineva, mai ales atunci cand acest altul este obiectul spre care se indreapta aceste fantezii. Timiditatea este in mod frecvent legata fie de culpabilitate, fie de rusine. Culpabilitatea trimite in general la dorinte sexuale sau agresive indreptate spre o persoana din anturaj, rusinea la temeri privind insasi persoana adolescentului.

   In majoritatea cazurilor, aceasta timiditate persista in cursul adolescentei, apoi pare sa se atenueze progresiv odata cu intrarea in viata activa, in particular insertia profesionala. Uneori din proprie initiativa, mai adesea indemnat de cei din jur, adolescentul vine sa ceara consultatie atunci cand timiditatea este atat de mare, incat constituie o piedica pentru posibilitatile de adaptare sociala.