Sensul și valoarea suferinței
Aici nu ne referim la suferința fizică sau la forme extreme de suferință emoțională (schizofrenie, depresie majoră, etc), ci la suferința ,,normală,, care apare din vicisitudinile relațiilor umane, dezamăgiri, pierderi, eșecuri, respingeri sau critici.
Anumite abordări psihiatrice (D.S.M.) au reușit să colonizeze teritorii ale suferinței emoționale contemporane, considerand ca patologice multe reacții omenești normale, medicalizand astfel de multe ori supărările, temerile și alte experiențe de viață. Acum există ideea că suferința este o condiție patologică care poate fi tratată. Din 1986 utilizarea antidepresivelor s-a triplat, implicand in prezent 13-15 % din populație.
Pe langă industria farmaceutică, in societatea noastră există multe modalități de distragere de la suferință, nefericire, plictiseală si neliniște. Filmele și televiziunea, călătoriile, sportul, industria cosmetică, consumismul sunt cateva soluții pentru atenuarea frustrărilor și dezamăgirilor.
O viziune simplistă asupra suferinței, nu-i permite persoanei să intre in contact cu complexitatea propriei experiențe de viață, să se cunoască și să descopere ambiguitatea și bogăția tuturor acestor trăiri. Suferința, frumusețea, moartea și viața sunt inevitabil amestecate.
Psihologia, psihoterapia, ne invață să ințelegem complexitatea stratificată a experienței de viață. Propria ambivalență față de problemele cu care ne confruntăm, gandurile și sentimentele inconștiente, nu ne permit, de multe ori, să știm precis dacă suferim sau nu. Suferința face parte din textura celor mai multe experiențe umane.
The Importance of Suffering - J. Davies, P. London, 2012.
