Raționalizarea ca mecanism de apărare este atat de familiar incat aproape că nu mai trebuie explicat. " Ce convenabil lucru este sa fii o creatură rațională", remarca Benjamin Franklin, "de vreme ce iți permite să găsești sau să creezi o rațiune pentru orice ai in minte să faci". Putem folosi raționalizarea atunci cand eșuăm a obține ceva ce ne-am dorit și concluzionăm, retrospectiv, că de fapt nu era ceva chiar atat de dezirabil, fie atunci cand se intamplă ceva rău și decidem că pană la urmă nu a fost chiar așa rău. Cu cat o persoană este mai inteligentă și mai creativă, cu atat este mai probabil să fie un bun "raționalizator". Această apărare este bună cand permite cuiva să scoată ce e mai bun dintr-o situație dificilă cu minim de nemulțumire. Ca strategie defensivă ea poate fi problematică deoarece practic orice poate fi - și a fost - raționalizat. Oamenii recunosc rareori că fac ceva doar pentru că ii face să se simtă bine, ei preferă să-și justifice deciziile cu motive raționale bune. Așadar, părintele care lovește un copil raționalizează agresiunea făcand-o pentru "binele" celui mic; terapeutul care mărește, cu insensibilitate taxa unui client, iși raționalizează lăcomia spunand că platitind mai mult, stima de sine a persoanei respective va avea de caștigat; persoanele care țin diete in serie iși vor rationaliza vanitatea făcand apel la sănătate, etc.