Părintele și atașamentul copilului.



  Deoarece copiii sunt incapabili să-și producă propria siguranță resimțită, ei au nevoie de figura de atașament a părintelui care să-i ajute să-și gestioneze propriile emoții dificile.

  Calitatea răspunsului persoanei care ingrijește copilul este extrem de importantă in determinarea tipului de atașament al copilului - sigur sau nesigur- pe care copilul il adoptă. In cazul atașamentului securizant, răspunsurile părintelui sau a persoanei de ingrijire, ajută atat la alinarea stresului copilului, cat și la amplificarea emoțiilor pozitive.

  Intr-o asemenea situație, copilul trăiește relația de atașament ca pe un context in care emoțiile pot fi reglate eficient. Astfel, la nivel intern, se dezvoltă un sentiment că apropierea față de alții poate fi o sursă de alinare, confort și plăcere. De asemenea se dezvoltă și sentimentul că sinele, dacă iși exprimă intreaga gamă de experiențe corporale și emoționale, este bun, iubit și apreciat.

  Astfel, o relație de atașament securizant poate fi văzută ca o școală in care copilul invață să iși regleze emoțiile in mod eficient, nu numai in copilăria mică, ci și de-a lungul intregii vieți.