Despre asa zisele colici
Berry Brazelton este unul dintre cei mai renumiti pediatri americani, iar in acest articol vom expune parerea lui despre perioada de agitatie a bebelusilor, sau asa numitele "colici".
Intre trei si douasprezece saptamani, aproape toti bebelusii dezvolta o perioada de agitatie catre sfarsitul zilei. Acesta poate fi una dintre cele mai dificile incercari cu care se pot confrunta parintii. Oportunitatea de a anticipa acest comportament greu de suportat, si de a face inteleasa importanta pe care aceasta o are pentru copil, ii va cruta pe parinti de panica si ingrijorarea inutila. Daca pot intelege nevoia bebelusului de a se descarca la sfarsitul fiecarei zile intre varsta de trei saptamani si cea de douasprezece saptamani, atunci nu se vor mai simti responsabili pentru agitatia lui.
In trecut, spune Brazelton, multi dintre noi, cei care lucram in pediatrie, obisnuiam ca sa numim aceasta perioada de agitatie inconsolabila "colici", si ne alaturam parintilor in efortul de a le opri in fiecare zi. Se incerca administrarea de sedative sau de medicamente antispastice, mamele erau incurajate sa tina bebelusii in brate si sa ii plimbe, sa ii hraneasca permanent si asa mai departe. Toate aceste lucruri ajutau temporar, dar nu faceau sa dispara agitatia si plansul din fiecare zi.
Bebelusii, cu putine exceptii, au o perioada predictibila de agitatie ce incepe la sfarsitul fiecarei zile. In timpul agitatiei, au un fel de plans ciclic, foarte diferit de acela de durere sau de foame. Cand parintii il iau in brate sau il hranesc, bebelusul se linisteste, dar incepe la loc imediat ce este lasat jos. Daca este ingrijit mult, se reduce cantitatea de plans, dar nu inceteaza. Chiar inainte de a incepe aceasta perioada, bebelusul era nervos, astfel ca se putea anticipa cand avea sa inceapa aceasta stare. Dupa ce se termina, parintii observa ca bebelusul doarme mai bine, mai eficient si timp mai indelungat.
Ori de cate ori un comportament este previzibil si raspandit, putem presupune ca acesta este adaptativ si putem sa cautam scopurile pe care le serveste. Un sistem nervos imatur poate recepta si utiliza stimuli de-a lungul zilei, dar la un moment dat va fi coplesit. Pe masura ce ziua inainteaza, sistemul nervos din ce in ce mai incarcat va incepe sa aiba cicluri din ce in ce mai scurte intre perioadele de somn si de masa. In cele din urma, tensiunea acumulata va exploda sub forma unei perioade active, de agitatie. Dupa ce se termina, sistemul nervos se poate reorganiza pentru alte douazeci si patru de ore. Este previzibil aproape cu o prezicie de ceas.
La intrebarea mamelor legata de cum vor putea sa stea si sa il lase pe copil sa planga, dr. Brazelton nu le recomanda acest lucru. Mergeti la copil, spune el, incercati toate manevrele pe care le stiti pentru a afla daca are nevoie de ceva. Luati-l in brate si plimbati-l. Hraniti-l, schimbati-l, mangaiati-l. Dati-i niste apa calduta ca sa-l ajutati sa scoata aerul . Dar nu incercati prea multe. Odata ce va-ti asigurat ca nu este ud, ca nu-l doare ceva, nu-i este foame sau nu este bolnav, fie folositi tehnici de calmare, fie il lasati sa se descarce. Perioada obisnuita de una doua ore de agitatie se poate usor prelungi la una de patru sau chiar sase ore daca parintii devin prea anxiosi si blocheaza sistemul nervos, deja coplesit cu prea multe manevre si noi stimulari.
Ce se intampla atunci cand copilul plange din ce in ce mai mult? Ar putea fi ceva grav? Categoric. Daca parintii observa ca aceasta perioada de agitatie creste in intensitate si durata in ciuda eforturilor lor delicate si discrete, e bine sa fie consultat un medic. Pot exista si alte motive pentru acest plans, precum alergiile moderate sau refluxul de acid din stomac in esofag, care produce durere. Exista alte motive pentru plans, pe care un medic trebuie sa le cerceteze, atunci cand acesta este intens si de neoprit.
Cu trecerea timpului, bebelusul va deprinde modalitati mai mature de auto-calmare, precum ascultarea vocii, privitul luminii, umbrelor si culorilor, sau utilizarea intentionata a reflexului mana-la-gura pentru a suge degetul si a se linisti.
Acest plans agitat de la sfarsitul zilei atinge un varf la opt saptamani, apoi descreste progresiv in urmatoarele saptamani si, in general, dispare catre 12 saptamani.
Parintii vor sa stie daca vor rasfata prea tare bebelusul atunci cand se vor precipita spre el de fiecare data cand plange. " Daca il purtam in brate in timpul aceste perioade de agitatie, sau daca il hranim mult, il rasfatam prea tare?". De fapt, crede Brazelton, rasfatul nu este posibil decat mult mai tarziu, in cursul primului an. Parintii trebuie sa incerce orice poate fi de ajutor, pana in punctul in care orice ar face nu reusesc decat sa adauge excitatie in plus. Atunci este momentul sa se domoleasca. Copilul trebuie tinut in brate cat mai calm cu putinta si pastrand tacerea, sau sa fie asezat jos pentru scurte perioade de agitatie. Cinci sau zece minute odata il vor ajuta ca sa-i treaca. Dupa un astfel de interval, bebelusul poate fi luat in brate pentru a fi calmat, sau eventual pentru a-l ajuta sa scoata aerul, apoi poate fi asezat jos din nou.
Un copil rasfatat este un copil anxios sau un copil fortat. Nu rasfeti un copil daca ii intelegi nevoile. Preocuparea plina de neliniste sau ingrijirile incarcate de anxietate sau de manie pot conduce la un copil anxios si plangacios.
