Depresivul și iubirea


  Iubirea, dorința de a iubi și de a fi iubit este pentru persoana cu personalitate depresivă cel mai important lucru din viață. Aici o asemenea persoana poate dezvolta cele mai bune aspecte ale sale, aici se afla in același timp si cele mai mari pericole pentru ea. Conflictele, tensiunile, confruntările in relațiile parteneriale sunt pentru persoană depresivă chinuitoare, chiar insuportabile și il stresează mai mult decat este necesar, pentru ca ii activează angoasa de pierdere. Ea nu ințelege cum adesea tocmai eforturile pe care le face pentru partener sunt cele care duc la crize, pentru că acesta caută să se elibereze de stransoarea prea mare.

  Depresivul reacționează in astfel de situații relaționale cu panică, cu depresii profunde și, in angoasa sa, el recurge la mijloace de presiune pana la amenințarea sau chiar incercarea de suicid. Iși poate imagina cu greu că partenerul nu are aceeași trebuință de apropiere. El trăiește trebuința de distanță a partenerului mai degrabă ca pe o lipsă de afecțiune sau un semn că nu il mai iubește.

  Pentru dezvoltarea capacității noastre de a iubi este de o importanță decisivă experiența noastră cu mama. La persoanele sănatoase cu nuanțe depresive exista o mare capacitate de a iubi, de a se oferi, de a se sacrifica, capacitatea de a suporta tot greul impreună cu partenerul; un astfel de om ii poate da celuilalt un sentiment de protecție, de intimitate si de afecțiune necondiționată. Depresivii cu tulburări profunde incearcă să trăiască numai prin partener, intr-o identificare deplină cu acesta, devine cu adevărat celălalt, incetează să mai fie o entitate proprie, separată.