Compulsia de a trăda.

  In viața de zi cu zi intalnim adesea oameni in care nu te poți increde deloc. Promit să fie undeva, să ajungă la o anumită oră, să aducă ceva și să facă ceva, dar niciodată nu se ridică la inălțimea așteptărilor. Comportamentul lor ii rănește pe ceilalți, care ajung treptat să nu mai aibă incredere in ei și să se ferească de ei.

  O astfel de iresponsabilitate poate apare sub trei forme psihologice diferite:

  1. Persoane nefericite, care sunt de acord cu cerințele celorlalți pentru că nu au curajul să spună "nu", simțindu-se ulterior impovărați de ceva ce nu pot fi capabili in mod autentic să indeplinească, sfarșind prin a-i dezamăgi pe cei care s-au bazat pe ei.

  2. Adulți care, cand erau mici, au fost inșelați in repetate randuri de părinți; aceștia din urmă făceau tot felul de declarații lăudăroase, care nu se indeplineau niciodată. O astfel de năruire a speranțelor in repetate randuri i-a traumatizat pe copiii care, cand au crescut, au dezlănțuit un chin asemănător asupra altora. Acțiunile lor sunt adesea subtile și neconștientizate; ii trădează pe ceilalți impotriva propriilor dorințe bune și, uneori, trădarea lor este o sursă de surpriză și dezamăgire pentru ei inșiși.

  3. Persoane care ii trădează pe ceilalți cu bucurie sadică conștientă prezintă de obicei un narcisism malign, adică o combinație de centrare pe sine patologică, cruzime și comportament antisocial. Au suferit in copilărie traume severe de trădare și adesea se consideră a fi copilul cel mai prost tratat din familie. Iși invidiază frații și surorile precum și  statul privilegiat al acestora. Trădările lor sunt de fapt puneri in scenă ale impulsurilor distructive care, deși sunt orientate inspre frați și surori, la bază, ostilitatea lor este direcționată impotriva părinților.

S. Akhtar