Violenta in copilarie

 

 Violenta este inainte de orice expresia bruta in care clocoteste o forta, forta pulsiunii, care traverseaza copilul si il supune ei fara ca el sa aiba cel mai mic mijloc de a o controla. Cand incepe sa urle, si nu conteaza pretextul, o face asa cum poate, fiind total desprins de locul unde se gaseste, de ora sau persoana care il insoteste. La fel, el va fi capabil, la o varsta mai mare, sa-l tranteasca pe jos pe unul dintre colegii sai sau sa-l bata pentru un pretext minor. Copilul isi poate insoti impulsurile cu un pic de cruzime care nu i se pare niciodata evidenta.

   Aceasta violenta nu este malefica, cum s-ar putea crede. Ea este menita sa-l inarmeze pentru restul zilelor sale. Este germenul tuturor mecanismelor de care s-au folosit stramosii umanoizi pentru a supravietui. Dar violenta nu mai este de actualitate, mai ales la varsta copilariei, in lumea in care traieste. Ca el o exprima nu trebuie deci sa ne uimeasca. Dar chiar daca procedeul pare brutal pentru ca trebuie sa terminam in doar cateva luni parcursul pe care specia l-a facut in milioane de ani pentru a-l indeplini, este important sa-l ajutam cat mai devreme sa o stapaneasca sau sa se debaraseze de ea.

   Pe cei de varsta mica reusim sa ii debarasam de violenta, dandu-le asigurari de securitate. Ajutorul pe care il primeste de la parinti ii permite de fapt sa-si economiseasca energia si sa nu reactioneze folosind violenta. Astfel increderea in parinti creste foarte mult si copilul devine tot mai constient de dragostea de care este inconjurat. Si cum ajutorul pe care parintii il acorda si gesturile cu care ei il inconjoara se dovedesc eficiente si sunt intotdeauna insotite de cuvinte, el se va sprijini pe aceste cuvinte, pe tonul vocii, pe inflexiunea frazarii pentru a le recunoaste si a se simti linistit.

   Daca el invata astfel sa nu faca uz de violenta sa sau sa o reprime el insusi, nu inseamna ca se debaraseaza de ea, nu se va debarasa niciodata de altfel, din fericire. Ea va functiona ca o forta de descurajare, gata sa se desfasoare in caz de atac. Insa atunci cand violenta paraziteaza fara motiv anumite relatii ale copilului, nu exista alta solutie decat represiunea: adica atragerea atentiei pe un ton ferm, si, daca este necesar, pedepsirea, mereu insotita de explicatie si repros.