Vinovăție, frică și "dușmani"



  Vinovăția este adesea ținută la distanță prin faptul că este atribuită altora. Căutand irascibil paiul din ochiul altora, persoana vinovată pune povara mustrărilor de cuget pe umerii altcuiva. Găsirea defectelor celorlalți ii eliberează de autocritică. Paranoia devine astfel o apărare utilă impotriva anxietățile depresive.

  Mulți "colecționari de nedreptăți" poartă o grea povară de vinovăție cauzată de propria agresivitate - acest fapt este ascuns prin demascarea celorlalți ca fiind nedrepți și vinovați.

  O altă consecință patologică a vinovăției inconștiente este faptul că aceasta este externalizată și provoacă frici nefondate pentru evenimente negative. Sentimentul de teroare poate rămane difuz și poate aduce in minte tot felul de scenarii intunecate. Sau se poate centra pe figurile autorității, care incep să pară tot mai intimidante. Astfel se ajunge la externalizarea sursei de persecutare iar acest lucru ține la distanță anxietatea legată de pedeapsă. Omniprezenta "nevoie de dușmani" a oamenilor este adesea determinată prin aceasta cale.