Viața ca strădanie

Viata inseamna stradanie. E inevitabil ca sistemele de relationare ale oamenilor sa se schimbe.

Prin propria dezvoltare: prin boli, stari de sanatate, accidente, pierderi, castiguri, obligatii, aventuri, nasteri, decese, fluctuatii ale vitalitatii, epuizare, pierderi sau castiguri ale fortei si prin imbatranire.
Prin schimbarea mediului: schimbarea domiciliului, a partenerului, pierderea locului de munca, schimbarea colegilor sau a sefului, prin cresterea copiilor, prin schimbari prin care trece si partenerul (emancipare, crizele varstei mijlocii).

Structurarea vietii adulte este expusa multor pericole, unor intorsaturi nefavorabile, stagnari si regrese, unor cai ocolite si suspendari ale activitatii, unor crize si unor noi inceputuri. Modificarilor constante le corespunde o deschidere mai mica sau mai mare a capacitatii noastre de adaptare. Abilitatea de adaptare o cuprinde si pe aceea de a putea crea sau rupe legaturi. In felul acesta viata va deveni o stradanie. O sarcina constanta ramane mentinerea echilibrului intre a conserva si a schimba.