Suferință - apărare - terapie.

O suferință psihică are la bază faptul că persoana, impreună cu aparținătorii acesteia sau cu propriul partener, nu conștientizează sentimentele de anxietate, durere sau nesiguranță, care semnalează o problemă a vieții in comun, ci doar luptă impotriva acestora (se apără de ele).

Din perspectiva psihoterapiei, trebuie să acționăm in așa fel incat persoana vizată și aparținătorii ei să găsească suficientă incredere in sine pentru a se apropia de anxietate din interior, pentru a ințelege și a rezolva problema de viață care stă la baza suferinței psihice. Acesta este fundamentul tuturor activităților care vizează ajutorul și schimbarea. Astfel, este esential ca la un moment dat sa ne putem expune altcuiva.

Cu timpul, persoana din terapie devine capabilă să experimenteze, prin intermediul simțurilor sale, că prezența anxietății și existența impulsurilor contradictorii in ea are un sens și nu mai reprezintă un motiv pentru apărare.