Sexualitatea drept compensație

  

   Persoanele ale căror nevoi simbiotice nu au fost satisfăcute in copilărie folosesc deseori sexualitatea ca pe o modalitate de a-și ignora singurătatea, cel puțin pentru cateva momente. Atingerea și stimularea sexuală de către o altă persoană trebuie să umple golul interior și neputința de a avea sentimente. Actul sexual poate facilita iluzia că dorințele simbiotice nesatisfăcute in copilărie vor fi acum implinite și astfel persoana poate deveni in sfarsit una cu partenerul.

   Desprinderea simbiotică timpurie de mama lor le face pe fete să fie extrem de receptive la ofertele de intimitate ale unor adolescenți sau adulți. Aceste fete se obișnuiesc cu faptul că intimitatea se poate obține doar cu prețul satisfacerii sexuale a unui bărbat. Deseori iși caută astfel de bărbați, pentru care sexualitatea este de asemenea un ventil de compensare a neglijării nevoilor de apropiere din copilărie.

   Astfel se poate ajunge la dependență de sex in cadrul unui cuplu, cu solicitarea mai multor raporturi sexuale pe parcursul unei zile. Sau la perversiuni sexuale cum este sadomasochismul, care se bazează pe durere, violență, forță și supunere, prin intermediul cărora corpurile golite de sentimente să poată totuși obține senzații de plăcere. Iubirea, frica, furia,durerea, rușinea și plăcerea nu mai pot fi diferențiate aici.