Sadismul si masochismul

 

    Persoanele care au nevoie de fantasme sau de actiuni sadice pentru a dobandi gratificare sexuala incearca frecvent inconstient sa inverseze scenariile din coplilarie in care ei erau victima unui abuz fizic sau sexual. Facandu-i pe altii sa suporte ceea ce li s-a intamplat lor in copilarie, se razbuna si castiga in acelasi timp un sentiment de control asupra traumei din copilarie. Intr-un studiu american s-a constat ca un procent destul de mare din membrii cluburilor sado-masochiste care practicau inteparea corpului cu scop ornamental ("body piercing") fusesera spitalizati cand erau copii si fusesera injectati continuu pentru tratarea bolilor lor din copilarie.
  
   Pacientii masochisti care au nevoie de umilire si chiar de durere pentru a atinge placerea sexuala pot, de asemenea, sa repete experiente de abuz din copilarie. Ei pot sa fie si ferm convinsi ca merita sa fie pedepsiti pentru dorintele lor sadice conflictuale. In unele cazuri, acesti pacienti se apara impotriva anxietatii de separare supunandu-se abuzului. Ei sunt frecvent convinsi ca o relatie sadomasochista este singura forma disponibila de relatie.
  
   Sadismul si masochismul sunt unice in faptul de a fi singurele perversiuni clasice care sunt cunoscute ca apar cu regularitatea la ambele sexe. Desi masochismul a fost legat in mod stereotip de femei, forme mute de fantasme sadice si masochiste se gasesc in mod regulat la aproape oricine. Orice excitatie sexuala poate fi legata intr-adevar de dorinte agresive. Pacientii care vin la psihoterapie cu inhibitii sexuale destainuie frecvent fantasme sexuale cu mare continut sadic si care ii impiedica sa se implice sexual cu alte persoane.
 
    Din perspectiva psihologiei Sinelui, comportamentul masochist este un efort nebunesc pentru restaura un simt de a fi in viata sau de autocoeziune. Desi aparent autodistructiv, masochismul poate fi resimtit de catre pacient ca avand o functie de autorestaurare. Un terapeut american a raportat tratamentul unei paciente de 19 ani, foarte tulburata, care i-a cerut in mod repetat terapeutului sa o loveasca. Ca raspuns la intrebarile insistente ale terapeutului despre motivul pentru care el ar dori sa o loveasca, ea a scris: "Durerea fizica este mai buna decat moartea spirituala". In absenta abuzului si durerii fizice provocate de altii, aceasta pacienta simtea ca ea nu exista si nu era legata de nimeni. Acest autor a observat ca pacientii masochisti isi organizeaza frecvent intreaga lor viata pentru a indeplini nevoile parintilor lor. Drept rezultat, experienta lor afectiva interna devine distanta si indisponibila deoarece a fost sacrificata in serviciul parintiilor lor.