Rușinea și vinovăția
Se consideră că ambele afecte duc la reducerea stimei de sine și amandouă acționează ca frane asupra tentațiilor din interior și sunt garanții ai comportamentului "cumsecade".
In privința deosebirilor dintre rușine și vinovăție, enumeram aici cele mai frecvente menționări:
- rușinea este predominat vizuală, iar vinovăția este predominat auditivă; rușinea provoacă frica de a fi văzut și găsit in ipostaze necuviincioase, in timp ce in cazul vinovăției se aud in interior voci care condamnă.
- sentimentul rușinii este adesea insoțit de indicatori fiziologici (inroșire, palpitații), ceea ce nu se intamplă in cazul vinovăției.
- rușinea este resimțită adesea și in legătură cu comportamentul persoanelor dragi, in timp ce vinovăția este resimțită aproape exclusiv in raport cu propriile acțiuni sau inacțiuni.
- rușinea impinge la ascundere, vinovăția impinge la confesare.
- rușinea este diminuata de acceptarea "tăcută" a celorlalți și vinovăția este redusă prin iertarea "cu voce tare" a celorlalți.
- apărările impotriva rușinii includ părerea exagerat de buna despre propria persoană, retragerea sau incercarea de a-i face pe alții de rușine; apărările impotriva vinovăției includ invinovățirea celorlalți, frica de pedepse din exterior și autopedepsirea masochistă.