Relatiile adolescentului cu parintii adoptivi

   Contrabalansand partial sentimentul de a fi respinsi de catre parintii sai naturali, copilul, apoi adolescentul, isi exprima sentimentul de a fi fost ales de parintii adoptivi, de a fi fost selectionat dintre alti copii. Adesea, parintii adoptivi ii spun copilului ca l-au selectat dintr-un motiv special, ca, intr-un fel, este "cel ales".

   Toate acestea pot compensa partial rana narcisica precedenta, insa exista riscul ca adolescentul sa intre intr-o alta linie conflictuala: el se regaseste la mijloc, intre parintii biologici, rai, respingatori, pe de o parte, si parintii adoptivi, buni, primitori, pe de alta parte. Este evident riscul unui clivaj intre imaginile parentale in totalitate bune si, pe de alta parte, imaginile parentale totalmente rele: pe acest clivaj al imaginilor parentale se va fonda apoi clivajul imaginii de sine, buna pe de o parte, negativa pe de alta parte.

   Unii cercetatori au constatat ca adolescentii adoptati vor dezvolta adesea atitudini contrastante fata de parintii adoptivi, trecand de la un devotament excesiv la adevarate reprosuri. In cazurile in care nu au existat dificultati notabile in copilarie si in adolescenta, subliniaza acesti autori, copiii adoptati dezvolta un devotament extrem si o mare solicitudine in ceea ce ii priveste pe parintii adoptivi.

   Prin intermediul acestui devotament si al acestei solicitudini, am putea presupune ca efectele unei idealizari ale acestor parinti adoptivi, idealizare care se sprijina pe imagini in totalitate bune, raman netransformate. Atunci cand exista dificultati in adoptie, trecerea brusca de la o atitudine de devotament supus la una de repros si de o vie agresivitate ilustreaza acest clivaj.