Prietenii imaginari
Aparitia prietenilor imaginari este binevenita. Din punct de vedere cognitiv, imaginatia este un semn foarte important al eforturilor pe care le face copilul pentru a intelege aspecte tot mai complexe ale lumii inconjuratoare, care inainte pur si simplu il depaseau. Dar, pe masura ce imaginatia isi face aparitia in cursul celui de-al treilea an de viata, abilitatea copilului de a mentine separate realitatea de gandirea imaginara nu este suficient de dezvoltata. Capacitatea de a-si construi o lume imaginara, populata cu personaje imaginare, de a face o papusa sau jucaria preferata sa fie vie, este semn al dezvoltarii rapide a abilitatii copilului de a pune la incercare limitele universului sau.
Prietenul imaginar devine o modalitate pentru a alunga noii demoni care il inconjoara in prezent. Ura, invidia, minciuna, egoismul, mizeria si multe alte asemenea lucruri despre care invata si care l-ar putea face sa se simta vinovat, pot fi atribuite altcuiva - prietenului imaginar. Altadata, poate sa insiste ca el este prietenul imaginar, cand incearca sa scape de faptele necuvenite. Putem privi asta ca pe un prim efort al copilului de a se conforma asteptarilor din partea celorlalti, ca pe o forma de a cauta ce este bine si ce este rau.
Din punct de vedere emotional, prietenii imaginari pot servi unui scop foarte important. Ii ofera un mod securizant pentru a afla cine vrea sa fie. Poate controla prietenii imaginari si ii poate domina. Poate fi bun sau rau datorita lor. Prin intermediul lor, se poate identifica cu copiii care il coplesesc. Poate "deveni" in mod securizant un alt copil. De asemenea, se poate identifica in acest mod cu fiecare dintre parintii sai, prin intermediul prietenilor imaginari. Poate experimenta cum este sa fii femeie sau barbat. Poate explora toate laturile personalitatii sale. Acesta este modul prin care un copil de patru sau cinci ani incepe sa isi descopere identitatea. Copilul doreste sa realizeze asta in mod independent. Trebuie sa poata sa se angajeze in aceste explorari separat de parinti. Intruziunile lor ii vor diminua capacitatea de a descoperi lumea pe cont propriu.
Grijile cu privire la tendinta de retragere si insingurare a copilului sunt intemeiate. Ar trebui sa invete sa socializeze cu ceilalti copii de varsta lui. Dar are nevoie si de un timp pentru el insusi. Daca un copil nu se poate desprinde de prietenii sai imaginari pentru a se alatura celor reali, parintii ar trebui sa-si faca griji. Daca se retrage de la participarea activa la gradinita sau la joaca, prietenii imaginari pot reprezenta un simptom de prea mare izolare si insingurare a copilului. Dar daca se poate desprinde de lumea sa intima pentru a se juca si alatura altor copii, nu ar trebui sa ne facem griji.
Parintii trebuie sa se implice in mod activ in fanteziile copilului? Trebuie sa puna un tacam in plus la masa pentru asa-zisul prieten, sau trebuie sa ii nege existenta. Bine ar fi sa-i faca pe plac copilului. Multi copii le cer parintilor sa stea la distanta de lumea prietenilor imaginari. Daca parintele nu ridiculizeaza copilul si daca manifesta respect fata de prietenii lui, s-ar putea sa vrea ca prietenii lui sa fie acceptati la masa. Parintii ar fi bine sa accepte acest lucru. Sa te joci cu el nu inseamna ca il impiedici sa cunoasca diferenta dintre prietenii imaginari si cei "reali". Prietenii imaginari pot constitui un fel de repetitie pentru viitoarele prietenii.
Daca parintii simt ca ar trebui sa reduca jocul imaginar al copilului pentru ca se implica prea mult sau tinde sa se izoleze de ceilalti copii, se pot face urmatorii pasi:
1. Discuta problema cu copilul si sugereaza-i ca poti sa il ajuti sa aiba mai multi prieteni. Arata-i ca ii pretuiesti prietenii imaginari si ii respecti fanteziile minunate, dar ca ai dori sa il vezi ca are si prieteni "adevarati". Prietenii reali au si ei prieteni imaginari, pe care ar dori sa si-i impartaseasca.
2. Ajuta-l sa-si faca unul sau doi prieteni regulati, asemanatori cu el, care sa nu il copleseasca sau sa fie prea agresivi. Nu-l forta, dar ofera-i regulat ocazia de a se intalni cu ei si a se cunoaste.
3. Ajuta-l sa isi inteleaga refuzul de a se alatura unui grup si arata-i ca este in regula daca asa simte el. Multi copii lipsiti de experienta au nevoie la aceasta varsta sa fie asistati in timp ce invata sa socializeze, jucandu-se doar cu un copil o data.
4. Cand se ascunde in spatele prietenilor imaginari in loc sa se joace cu cei reali, nu-l confrunta. Ii va folosi pentru a se retrage si mai mult. Explica-i ca intelegi de ce are nevoie de ei. Spune-i ca il iubesti si pe el si pe prietenii lui imaginari, si ca vrei ca el sa se simta suficient de in siguranta pentru a se juca si cu alti copii. Astfel il vei ajuta.
5. Cauta ocazii pentru iesiri sau activitati care sunt consonante cu copilul tau, si invita si alt copil si parintele acestuia pentru a va insoti. Alege lucruri care tind sa incurajeze interactiunea.
