Portretul adolescentului agresor

  In 75 pana la 80% din cazuri este vorba despre baieti, cu varste intre 9 si 17 ani, cu un varf la 13-14 ani. Acesti adolescenti violenti reprezinta destul de des probleme somatice (antecedente de astm, de eczeme, de infectii ORL, recurente), dar, inca si mai mult, dificultati psihologice mai vechi si actuale: aproape toti au avut probleme precum tulburari sfincteriene (enurezis, encoprezis), motorii (instabilitate, ticuri), tulburari de somn, intarzieri de dezvoltare si invatare.

   Acesti tineri reprezinta dificultati si in afara familiei: tulburari de comportament cu violenta verbala (insulte, furie declansata in timpul lectiei etc), agitatie si provocare, trecere la act, incaierari, acte delicvente, furturi, fugi, consum de produse, in special alcool cu stari de betie repetate.

   Dificultatile scolare sunt obisnuite: intarzieri in scolarizare, rezultate proaste, absenteism, exmatriculare, orientare spre scoli speciale, rupturi in scolarizare si abandon scolar.

   Desi aceste tulburari in afara mediului familial se regasesc in marea majoritate a cazurilor, exista totusi si situatii in care violenta ramane strict limitata la mediul familial, fara alta tulburare ori vreo conduita violenta in exterior. Aceste cazuri se observa mai degraba la tineri adolescenti, in jur de 12-13 ani, care fara sa fie copii violenti, au fost copii capriciosi si dificili, conduitele lor violente ramanand focalizate asupra unuia dintre parinti. Mai ales decat ceilalti, acesti tineri sunt izolati, uneori chiar timizi in mediul extra-familial, obiect al batjocurii celorlalti sau tapii ispasitori ai clasei. Acasa, ei par sa se rezbune pe aceasta situatie de inferioritate si supun pe cineva apropiat la situatii carora le cad ei victima in afara familiei.