Personalitatea și cancerul

 Există oameni care se străduiesc, conformandu-se la extrem, să trăiască pe cat posibil neatragand atenția asupra lor, să se supună normelor și să nu cadă prin propriile cerințe povară in seama nimănui. Ei ignoră in mare parte provocările legate de evoluția personală și de dezvoltarea psihică, nevrand să se expună in niciun fel.

 Viața acestor oameni este lipsită de stimulare, ei evită oricand este posibil, experiențe noi, care ar putea aduce mișcare in viața lor, neindraznind să ajungă la limitele lor. Puținele provocări care străpung apărarea lor incearcă să le ignore. Reprimarea unor noi experiențe de viață reflectă activitatea de apărare care se derulează neobservată in corp și are totul sub control sigur.

 Fenomenul de reprimare se manifestă nu numai in istoricul psihic al vieții, ci adesea pană și in istoricul fizic al bolii. Nu rareori avem de-a face cu așa numite anamneze goale, adică timp de ani și chiar decenii inainte de izbucnirea cancerului cei afectați nu au avut nici cel mai mic simptom. Ceea ce arată la prima vedere o sănătate fără cusur, se dezvăluie la o privire mai atentă ca o inăbușire puternică. Ceea ce poate să apară in ochii celor din jur drept o atitudine rezervată care este plăcută și distinsă, poate să fie in realitate o reprimare a impulsurilor vieții și in final o viață netrăită.