Obiceiuri din copilărie (suptul degetului, trasul de păr, rosul unghiilor, balbaiala, legănarea și altele)


Mulți copii preșcolari trec printr-o perioadă de utilizare a unor măsuri de auto-consolare (precum cele din titlu). Ca și cand ar explora comportamentul care-i deranjează pe părinți, par să ruleze o intreagă gamă de obiceiuri. Atenția pe care o acordăm unor astfel de obiceiuri mai degrabă le fixează decat să le facă să dispară.

Un copil mai măricel poate fi ajutat să vadă că recurge la asemenea obiceiuri de auto-linistire cand este stresat și are nevoie să se calmeze. Acestea sunt semne de tensiune. Părinții pot evalua presiunea care apasă un copil care recurge deseori la asemenea obiceiuri. Un copil suprasolicitat ar putea avea nevoie de un asemenea obicei care il ajută să-și gestioneze temporar tensiunea internă.

De cele mai multe ori copilul incearcă să controleze un asemenea simptom, este ingrijorat și neputincios. Vrem să mai adăugăm și noi ceva la toată presiunea aceasta? De ce să nu spunem mai bine: "Mulți copii iși mănancă unghiile. Mai devreme sau mai tarziu te vei opri. Intre timp ingrijorarea nu te va ajuta. Te-am făcut să te simți vinovat de asta și-mi pare rău".

Criticarea copilului pentru astfel de obiceiuri il face să se simtă inadecvat, incapabil să oprească aceste lucruri. Pentru aceste motive, un sfat bun pentru părinți este să ignore comportamentul de la inceput. Nu este ușor, deoarece toți părinții sunt incărcați cu propriile experiențe din trecutul lor. Unui părinte din zilele noastre, care a fost dezobișnuit in copilărie de rosul unghiilor, ii va fi greu să "ignore" un asemenea comportament la copiii lui.