Nevoia de a fi trădat.



   Cand un părinte abuzează de credința și de increderea in curs de dezvoltare a unui copil, apare o deziluzionare care reprezintă o lovitură brutală asupra psihicului.

   Dacă copilul are un Eu suficient de puternic va integra limitările și restricțiile increderii pe care o poate avea in părinți și in alții. Dacă are un Eu mai slab, dezamăgirea poate insemna pierderea iluziei părinților ideali și poate duce astfel la doliu, singurătate și depresie. In acest caz, neincrederea poate fi refulată și copilul poate rămane astfel nepregătit să facă diferența intre persoanele care sunt de incredere și cele care nu sunt.

   Va deveni astfel un credul, dat fiind că nu poate decat să creadă. Credulitatea este legată de o nevoie constantă de a fi inșelat. Faptul de a fi inșelat in repetate randuri poate servi la reasigurarea că părinții nu sunt cu nimic mai nedemni de incredere decat oricine altcineva.