Negarea

  Negarea trăiește automat in noi toți ca primă reacție la orice catastrofă; răspunsul inițial al persoanelor care sunt informate de moartea cuiva important este, in mod tipic, ,,Oh, nu!,, Aceasta reacție este umbra unui proces arhaic inrădăcinat in egocentrismul copilului, in care experiența este guvernată de convingerea de dinainte de logică ,,dacă nu cred, nu se intamplă,,.

  Cei mai mulți dintre noi folosim ocazional negarea cu scopul valoros de a face viața mai puțin neplacută, iar mulți oameni o folosesc frecvent in gestionarea anumitor greutăți.

  Sunt insă situații cand negarea poate fi problematică. O persoană care refuză să-și facă testul anual Papanicolau, incearcă să ignore posibilitatea cancerului, incearcă să-l evite in mod magic. Soți care neagă că partenerul lor abuzator este periculos, alcoolici care insistă că nu au nici o problemă cu bautura, mame care ignoră evidența molestării sexuale a fiicelor lor, varstnici care nu renunță la permisul de conducere in ciuda unei afecțiuni clare - toate acestea sunt exemple obișnuite de negare in cele mai rele variante.