Mutismul in copilarie

 


   Mutismul este absenta limbajului la un copil care anterior a vorbit si ale carui tulburari nu intra in cadrul afaziei. Se pot distinge:

   - mutismul total dobandit, care survine cel mai adesea dupa un soc afectiv. Se observa in special in adolescenta. De durata variabila, dar cel mai adesea trecator, ii succede fie o perioada de vorbire in soapta, fie un balbism tranzitoriu.

   - mutismul electiv durabil: locul mutismului este variabil, intrafamilial sau, dimpotriva, scolar, extrafamilial. Apare adesea in jurul varstei de 6-7 ani si poate dura chiar si mai multi ani. Se pot observa si alte simptome: inhibitie motorie, opozitie, enurezis. Un fapt important: atunci cand copilul este mut la scoala, el poate pastra multa vreme o activitate scrisa si sa progreseze aparent normal in activitatea scolara (dictare, calcul, lectii transmise prin scris).

   Legatura care uneste cuplul mama-copil este intotdeauna foarte puternica iar limbajul poate fi investit ca o potentiala amenintare la adresa acestei legaturi. Se pare ca, in pofida unei aparente adaptari de suprafata acest mutism electiv mascheaza adesea tulburari profunde ale personalitatii. Deseori, in aceste familii exista un "secret familial", ceva nespus; mutismul pare sa pecetluiasca o alianta intre anumiti membri ai familiei (in special mama si copilul) si interzice divulgarea acestui secret in afara teritoriului familial.