Manifestarile depresiei in copilarie, adolescenta si viata adulta

 
   Depresia la varsta copilariei.Toti copiii se simt tristi din timp in timp si trec prin perioade in care se simt deprimati. In astfel de perioade, au nevoie de si mai multa dragoste si caldura. Daca sentimentele lor sunt determinate de dezamagirile obisnuite si inevitabile din copilarie, tristetea va fi repede depasita. Dar anumite semne trebuie sa ii alerteze pe parinti pentru a solicita ajutorul.
   Plansul este o modalitate activa si sanatoasa atunci cand o persoana este trista si nefericita. Ne putem simti mai linistiti cand vedem ca un copil trist plange. Insa atunci cand un copil este deprimat intr-un mod mai serios, el va putea prezenta urmatoarele simptome :- retragere : copilul nu mai este deschis fata de ceilalti, inclusiv fata de parinti, frati sau alti copii de varsta lui.- expresie stinsa si apatica : privirea copilului nu se lumineaza, expresivitatea faciala si miscarile corporale sunt reduse.- pierderea energiei : copilul este neobisnuit de obosit si inert- sentimente de lipsa de speranta, devalorizare si vinovatie : copilul are putine initiative si face rareori incercari pentru a-si exprima sentimentele.- lipsa bucuriei : copilul pare sa nu se mai bucure de ceea ce inainte ii placea.- tulburari alimentare, de somn sau de control sfincterian : oricare din acest domeniu poate fi afectat si perturbat.- dureri de cap si de stomac : pot sa apara inainte de orice eveniment, cum ar fi mersul la gradinita sau la scoala, la joaca sau la o petrecere.- efect deprimant asupra altora : persoanele din jurul copilului se simt triste.
    Copilul nu lasa pe nimeni sa se apropie de el. Deseori este rautacios, iritabil si se manie usor pentru cele mai neinsemnate motive.- schimbarea obiceiurilor : copilul este murdar, hainele sunt nepotrivite si parul neingrijit.In timp ce incearca sa decida daca unele dintre aceste simptome indica o depresie serioasa, parintii isi pot pune mai multe intrebari. Mai intai, cand apare starea de tristete ? Daca apare numai dupa ce este criticat sau dupa evenimente nefericite, poate fi firesc. Daca apare fara cauze reale sau fara niciun motiv, sau daca este prezenta permanent, ar trebui sa fim ingrijorati. In aceste situatii sentimentele copilului ar trebui ascultate cu mai multa atentie. 
   Atunci cand tristetea invadeaza ceea ce ar trebui sa fie experiente placute, parintii ar trebui sa fie, de asemenea, preocupati.Pierderea catelului sau a unei jucarii favorite, absenta parintelui, un nou frate, pierderea unui prieten de la gradinita sau de la scoala, evenimente acasa sau in vecini , toate acestea pot fi motive intemeiate pentru tristete. Daca aceste intamplari pot fi identificate, iar starea copilului se amelioreaza in masura in care copilul este incurajat sa isi exprime sentimentele, atunci s-ar putea sa nu fie realmente o depresie. Totusi, daca perioada de tristete si de retragere pare disproportionata in raport cu evenimentul si tinde sa se permanentizeze, parintii ar trebui sa fie ingrijorati. Doua saptamani constituie un interval rezonabil pentru a urmari si astepta.
   Tristetea si depresia constituie un strigat dupa ajutor. Dat fiind ca sentimentul de pierdere, de singuratate, de inadecvare, de manie inexprimabila si de tristete sunt normale si apar la toti copiii, parintele trebuie sa evalueze daca acestea sunt unele trecatoare si cu care copilul se poate descurca, sau daca acesta este coplesit.
   Daca persista, sau daca pun in primejdie un copil deja se afla intr-un echilibru fragil, copilul va trebui sa fie vazut de catre un psihoterapeut. Atat el, cat si parintii, se vor simti usurati ca vor gasi pe cineva care ii poate intelege tristetea si il poate proteja de temerile sale si de sentimentul de vinovatie ce sunt alimentate de sentimentul de neputinta. Medicii de familie pot trimite parintii si copilul la un psihiatru sau un psiholog pentru copii specializat in psihoterapia copilului.Atunci cand depresia copilului interfereaza in mod sever cu activitatile sale obisnuite, cum ar fi auto-ingrijirea, activitatile familiale sau cu prietenii, invatarea la scoala sau la gradinita, sau daca este deprimat intr-o asemenea masura incat si-ar putea face rau, psihiatrul poate recomanda chiar si un tratament medicamentos antidepresiv.