Geneza unei relatii de violenta
In prima copilarie, in perioada de opozitie, adica intre 2 ani si jumatate si 3-4 ani, se observa frecvent gesturi agresive sau de amenintare: mana ridicata in directia parintelui care interzice ceva, un obiect aruncat, muscatura, zgariere, gest de palmuire etc.
Atitudinea educativa a parintilor este in acel moment esentiala. Ei pot exprima o dezaprobare directa, ridica net vocea, impiedica gestul cu fermitate, o intreaga conduita care, atunci cand este impartasita de cei doi parinti si este raspunsul regulat, coerent si automat la comportamentul de amenintare al copilului, conduce curand la disparitia acestor gesturi agresive.
Este asadar necesar sa sustinem parintii in aceste pozitii educative lipsite de ambiguitate, explicandu-le ca a-l invata in acest fel pe copilul lor respectul pe care il datoreaza parintilor constituie cea mai buna protectie ulterioara pentru copilul lor: respectul fata de sine insusi va reproduce respectul pentru parintii sai.
Capriciile sunt, de asemenea, frecvente in aceasta perioada de opozitie si de afirmare de sine. Atunci cand ele devin repetitive si invadante, cand se complica cu furie intensa (copii care se rostogolesc pe jos, urland pana la spasmul hohotului de plans etc.), pot pregati terenul de mai tarziu pentru o vointa de atotputernicie, nerespectarea limitelor si interdictiilor, intoleranta la frustrare. De aceea este important inca de la aceasta varsta mica sa se opuna acestor furii si capricii o atitudine coerenta, ferma si totodata binevoitoare, dar mai ales identica la cei doi parinti. Capriciile sunt de multe ori pentru copil un mijloc de a mobiliza in jurul sau atentia parintilor sau de a obtine, datorita diferentei de atitudine intre mama si tata, ceea ce unul ii interzice dar celalalt ii acorda, sau ceea ce parintii sfarsesc prin a-i acorda intotdeauna: furia devine astfel conditia prealabila pentru recompensa.
A-i ajuta pe parinti sa nu cedeze, fara ca pentru asta sa aiba un comportament violent fata de copil, se dovedeste a fi o profilaxie esentiala. Vom sensibiliza, de asemenea, parintii fata de atitudini sau vorbe ce pot aparea ca provocatoare. A-l invata pe copilul mic sa-si contina agresivitatea reprezinta probabil una dintre cele mai bune profilaxii pentru ce se va intampla la adolescenta si apoi in viata adulta.
