Frica, confruntarea, maturizarea.

  Frica aparține inevitabil vieții noastre. Luand mereu chipuri noi, ea ne insoțește mereu de la naștere pana la moarte. Rămane o iluzie să credem că putem trăi o viață fără angoasă; ea ține de existenta noastră și este o reflectare a dependentelor noastre și a cunoașterii condiției noastre de muritori.

  Putem numai incerca sa dezvoltam forte care sa i se opună: curajul, increderea, cunoașterea, speranța, credința și iubirea.Acestea ne pot ajuta să ne recunoaștem frica, să ne confruntăm cu ea și să o invingem mereu. Trebuie să privim cu scepticism acele metode, indiferent de natura lor, care ne promit că ne eliberează de frică; acestea nu țin cont de realitatea condiției umane și trezesc speranțe iluzorii.

  Nu suntem tot timpul conștienți de frica, insa ea este prezentă intotdeauna și poate intra in conștiința in orice clipa. Atunci noi avem in general tendința de a o tăgădui, a o evita și am dezvoltat o mulțime de tehnici și metode de a o refula, de a o amorți, de a o inșela sau de a o nega.Dar, după cum moartea nu incetează să existe numai pentru că noi nu ne gandim la ea, tot așa nici frica nu va inceta să existe.

  Cea mai importantă nouă posibilitate de elaborare a fricii este astăzi psihoterapia, sub numeroasele sale infățișări: ea descoperă pentru prima oară istoria dezvoltării fricii in individ, cercetează legătura ei cu condițiile individual-familiale și socio-culturale și face posibila confruntarea cu frica și angoasa, in scopul elaborării fructoase a fricii, prin maturizare.

Fritz Riemann