Evaluarea modurilor de relationare



   Un specialist poate avea informatii referitoare la relatiile interpersonale ale unui client in trei contexte: relatiile din copilarie, aspectele reale ale relatiei dintre client si examinator si relatiile actuale din afara relatiei specialist-client. Natura acestor relatii ii confera specialistului multe informatii referitoare la pozitia clientului in familie si sistemele sociale. Este nevoie, in continuare, de o evaluare a modului in care relatiile familiale ale clientului influenteaza dezvoltarea tabloului clinic care il aduce pe client la specialist. De exemplu, tabloul simptomatic al unui adolescent reflecta problemele conjugale ale parintilor?

   Informatiile despre relatiile interpersonale ale clientului spun, de asemenea, multe despre natura modului acestuia de relationare. Un interviu cu membrii familiei si alte persoane semnificative poate ajuta la determinarea gradului inerent de distorsiune al modului in care clientul percepe celelalte relatii. Anumite modele, usor de identificat, par sa se regaseasca in toate relatiile. De exemplu, clientul pare sa ajunga intotdeauna sa fie un partener masochist intr-o relatie sado-masochista. Clientul are mereu grija de altii, care functioneaza mai putin bine si au mai multa nevoie de ingrijire.

   Determinarea nivelului de maturitate al modului de relationare este foarte importanta. Clientul ii vede pe ceilalti in mod ambivalent, ca persoane intregi, cu insusiri bune si rele? Sau, din contra, clientul ii priveste pe ceilalti fie ca idealizati (doar buni), fie ca devalorizati (doar rai). Clientul ii vede pe ceilalti ca persoane partiale, care satisfac anumite nevoi si care servesc doar o anumita functie pentru client, sau mai degraba ca persoane separate, cu nevoi si griji proprii? In sfarsit, ce se poate sti despre constanta capacitatii de relationare? Poate clientul tolera situatia de a fi despartit de persoane semnificative, prin evocarea unei imagini interne linistitoare a persoanei care ii lipseste?