Difuzia identitatii

   Din punct de vedere clinic, difuzia identitatii se mnifesta printr-o integrare insuficienta a conceptiei despre sine si despre ceilalti. Se traduce printr-o experienta subiectiva de vid cronic, perceptii de sine contradictorii, comportament contradictoriu care nu poate fi integrat intr-un mod cu semnificatie emotionala, si perceptii ale celorlalti superficiale, vagi, sarace. Din punctul de vedere al diagnosticului, difuzia identitatii se manifesta atunci cand clientul nu poate transmite psihoterapeutului interactiuni semnificative cu ceilalti, de aceea specialistul nu poate empatiza cu conceptia despre sine si ceilalti a clientului in aceste interactiuni.

   In timpul interactiunii dintre client si terapeut, difuzia identitatii se reflecta intr-o istorie de comportament evident si contradictoriu, sau prin trecerea de la o stare afectiva la alta ce implica un comportament si o perceptie de sine contradictorii evidente, astfel incat specialistului ii este imposibil sa vada clientul ca pe o fiinta completa.

   Difuzia identitatii se reflecta, de asemenea, in descrierile unor persoane importante din viata clientului care nu-i permit terapeutului sa le reconstituie, sa obtina o imagine clara a lor.Descrierea acestor persoane este adesea atat de puternic contradictorie, incat ele par mai degraba caricaturi decat fiinte reale.