Despre grandoare si omnipotenta

 


    Are o parere excesiv de buna despre ea, chiar daca aceasta nu este impartasita de nimeni altcineva. Acest mecanism protejeaza de confruntarea cu propriile limite, ceea ce ar produce neplacere.
  
   Exista un grup de indivizi omnipotenti, greu de suportat, in cazul carora este vorba probabil de o intarziere in dezvoltare datorata unui comportament excesiv de indulgent din partea parintilor. Fantasmele din copilarie privitoare la caracterul lor special au fost insuficient temperate sau chiar amplificate de confruntarea cu experientele realitatii. Prin urmare, acestia inca mai cred ca sunt un dar de la Dumnezeu pe pamant si se considera in continuare ca fiind "speciali".
 
    Cu acest tip de persoane este foarte dificil de abordat aceasta problematica a lor, orice referire la trasaturile lor narcisice probabil ca va avea ca efect eliberarea unei furii intense sau va duce chiar la aparitia ideilor suicidare (daca furia este intoarsa asupra propriei persoane si folosita pentru manipularea ostila a anturajului).
  
   O alta categorie distincta sunt cei care in realitate se simt inferiori si limitati. Acesti indivizi egocentrici isi construiesc insa o imagine excesiv de buna asupra propriei persoane, pentru a nu fi nevoiti sa isi accepte propriile limite, si afectul depresiv pe care o astfel de constientizare o determina.
  
   La acestia functioneaza mai degraba o grandiozitate defensiva. Grandiozitatea poate asta la baza inhibitiilor de invatare existente in perioada copilariei si uneori in viata adulta, din moment ce activitatea de invatare reprezinta o confruntare a acestei aparari, ducand la constientizarea propriei anxietati si depresii.
  
   In masura in care grandiozitatea ca aparare se combina cu deficiente in relatia cu realitatea sau testarea acesteia, diagnosticul persoanei se incadreaza mai curand in spectrul unor grave tulburari psihiatrice.