Depresia si scoala in adolescenta
Daca exista adolescenti care nu sunt depresivi, in schimb toti au sau vor avea, o data sau de mai multe ori, accese de plictiseala de tristete, de repliere asupra propriei persoane, de posomareala sau un sentiment de vid, toate acestea facand parte din criza necesara.
Rezultatele scolare slabe sunt adesea o consecinta a acestui fapt. Absenteismul, eventual insotit de hoinareli in timpul orelor, este o tentativa de a lupta impotriva unui sentiment de vid. Plictiseala reactiveaza angoasa, fiind cu atat mai intolerabila in clasa cu cat este asociata cu inactivitatea fizica. Agitandu-se, adolescentul se elibereaza de sentimentul de anxietate care il acapareaza. Scoala, care presupune un orar, are un caracter de permanenta si se desfasoara intr-un anumit cadru, li se pare adolescentilor un loc monoton si plin de constrangeri. Nici o surpriza nu ii asteapta aici. Acum se sufera mai mult decat la orice varsta de sindromul "serviciu-casa".
Depresia se manifesta prin tulburari ale somnului, lentoare in plan intelectual si fizic, tulburari ale concentrarii si ale atentiei, dezinteres si tulburari de comportament. Fiecare dintre aceste aspecte este o cauza in sine a scaderii randamentului scolar.
Tulburarile somnului, indiferent daca sunt sau nu insotite de depresie, sunt foarte frecvente la adolescenta. Este vorba in principal de insomnie la culcare. Apare mai ales in randul fetelor si tinde sa inverseze ciclul veghe-somn. Oboseala care rezulta din aceste tulburari ale somnului este una dintre cauzele principale ale lipsei de atentie si ale dificultatilor de concentrare.
Lentoarea in procesele intelectuale face parte din trairea depresiva. Cursul gandirii este impiedicat de depresie, astfel incat adolescentul nu mai reuseste sa fie atent, fiind considerat un visator. Si rationamentele isi incetinesc ritmul. De asemenea, memoria ii joaca feste iar rezervele de imaginatie par sa se epuizeze. El isi petrece si mai mult timp cu invatatul, dormind tot mai prost, insa fara succes.
Dezinteresul, indiferenta generalizata pe care o simte adolescentul deprimat contamineaza si motivatia. Nu mai manifesta nici o dorinta de a invata. Lucrul cu atat mai curios cu cat era un elev bun caruia ii placea sa mearga la ore. Diferenta esentiala intre un adolescent cu o fobie scolara si unul deprimat este aceea ca cel din urma nu mai are dorinta de a invata. Nu mai participa la ore, nu mai ridica mana, este din ce in ce mai neatent, nu-si mai invata lectiile si nu-si mai face temele cum trebuie. Uita cartile si caietele acasa si nu-si mai noteaza in caiet ce are de facut pentru ora urmatoare.
Si tulburarile comportamentului fac parte din simptomele depresive care afecteaza scolaritatea. Adolescentul este descris ca fiind un element perturbator in timpul orei, deranjandu-i pe ceilalti colegi, mai ales intre 11 si 13 ani. Este un mijloc de a combate pasivitatea caracteristica depresiei. Dupa varsta de 13 ani, depresia este mai mentalizata si se exprima prin intermediul gandurilor negative, al sentimentelor de culpabilitate si al ideilor negre.
O alta tulburare de comportament din seria depresiva este replierea asupra propriei persoane. Adolescentii devin retrasi, hiberneaza, functioneaza cu incetinitorul. Adolescentul isi reduce activitatile. Uneori, o activitate este continuata cum ar fi o activitate sportiva deosebit de mult investita. Ar fi o mare greseala suprimarea ei ca pedeapsa pentru rezultatele scolare slabe. Trebuie, dimpotriva, ca adolescentul, depresiv sau nu, sa fie mereu valorizat in domeniile sale de reusita.
