Copilul și mama abuzivă
Copiii nu se pot impotrivi cand mama lor ii descrie constant ca fiind proști și răi. Ei sunt fie complet lipsiți de apărare și stau cuminti, ca să nu li se intample ceva și mai rău, fie transformă ura mamei indreptată impotriva lor intr-o cursă autodistuctivă sau in agresivitate și violență impotriva altora.
In adolescență, acești copii devin adevărate bombe cu ceas care pot exploda oricand. Nu se mai interesează de școală, consumă droguri, nesocotesc interdicțiile părinților și incalcă legile. Unii chiar se și sinucid.
Pentru copii este insuportabil gandul de a fi trădați de mama lor. Ce face, așadar un copil, pentru a nu trebui să recunoască faptul că propria mamă este o agresoare?
- iși bagatelizează durerea ("nu doare, nu e chiar așa de rău");
- ia vina asupra sa ("eu l-am supărat pe tata");
- o dezvinovățește pe mama ("mama nu știa nimic, altfel ar fi făcut ceva");
- se devalorizează ("nu sunt demn de iubirea celorlalți");
- se autopedepsește ("sunt prost" - de aici derivă și comportamentul autodistuctiv)
