Copilul si televizorul
Cand copiii sunt in fata televizorului culoarea le dispare de pe fata, inimile bat repede, respiratia devine profunda si rara, ei sunt literalmente in transa, dar nu ca o reactie la ceva din camera. Daca spui ceva sau strigi un copil in aceasta stare nu-ti va raspunde. Este "vrajit". Televizorul este mai puternic decat parintele. Cand se termina emisiunea, va etala pretul fizic pe care il plateste, cu topaieli si comportament iritabil, uneori chiar si cu plansete. Parintelui ii este greu sa ajunga in vreun fel la copil. Copilul trebuie sa elimine mesajul suprastimulant, dar cu ce pret?
La o varsta mica, copilul ar putea confunda agresiunea de pe ecran cu ce ar putea sa i se intample lui. La trei ani, copilul nu a dezvoltat aparari sau control pentru spaimele induse de imagini care nu vin din lumea lui, ci din imaginatia adultilor. Parintii trebuie sa limiteze timpul copiilor la televizor, trebuie sa monitorizeze la ce se uita si trebuie sa stie continutul emisiunii. Cand copilul se uita la televizor, ar trebui ca parintii sa stea cu el cat mai mult posibil.
Indiferent cat de impotriva sunt parintii cu privire la arme si comportamente agresive, armele si agresivitatea sunt o preocupare centrala a copiilor in jurul varstei de cinci ani. Televizorul si computerele intaresc aceasta agresivitate, iar imaginile si sunetele vii nu mai lasa loc imaginatiei in jocurile cu fantezia ale copilului. Acum se stie, din nenumarate studii, ca la copii, comportamentele agresive de gen razboinic, se produc cu precadere dupa vizionarea unor filme despre razboi.
Iata cateva sfaturi ale Academiei de Pediatrie din America:
- Copiii sub varsta de doi ani nu ar trebui sa aiba acces la televizor
- Televizorul ar trebui limitat la nu mai mult de o ora pe zi in timpul saptamanii si doua ore la sfarsitul saptamanii. (Parintele poate sa permita copilului chiar mai putin de atat, si este extrem de importanta alegerea programelor)
- Copiii ar trebui sa nu aiba televizor in camera
- Parintii ar trebui sa constientizeze ca acei copii care petrec mult timp in fata televizorului sau cu jocurile de computer, au tendinta de a creste in greutate; obezitatea in copilarie este o problema majora de sanatate.
Unii parinti inca de timpuriu s-au bazat pe televizor ca bona, iar acum ar putea sa simta ca nu este drept sa-l inlature sau se ingrijoreaza cu privire la sentimentul de excludere al copilului care ar putea fi marginalizat daca nu impartaseste aceasta cultura comuna, aceasta dependenta nationala. Trebuie inteles, insa, ca un copil care ia exemplu de la parintii sai interesati de alte lucruri decat televizorul si care se dedica in timpul lor liber altor activitati decat privitul televizorului, va fi cu siguranta un minunat tovaras de joaca.
Parintele trebuie sa se gandeasca la activitati speciale pentru copil, ajutandu-l sa-si organizeze ziua inainte sa se plictiseasca si inainte ca televizorul sa para singura solutie. Televizorul si computerul, de multe ori, blocheaza spontaneitatea si creativitatea copilului, cei mai multi copii sunt plini de resurse si vor apela la ele daca televizorul si jocurile nu sunt la indemana.