Certurile intre parinti

 


   Ele sunt frecvente si nu pot decat sa fie asa. A fost tot timpul asa de cand oamenii au inceput sa traiasca in cuplu. Viata in doi este o provocare, o constructie perpetua, care nu poate depasi disensiunile ce apar daca nu face loc concesiilor reciproce. Membrii cuplului raman infinit "doi", diferiti unul de altul, cu viziuni asupra lumii diferite una de alta si opinii tot atat de distincte, cat si diferite si ireconciliabile asupra multor subiecte.

   Aceste diferente si disputele pe care ele le antreneaza uneori nu sunt nocive. Ele se pot dovedi utile pentru fiecare in masura in care atunci cand, punandu-si sub semnul intrebarii propriile convingeri, acestea il conduc la revederea opinilor si ideilor pe care le-a dezvoltat pana atunci.

   Teoretic, ar fi mai bine ca la aceste dispute copiii sa nu fie martori. Deoarece aceste certuri nu sunt, de cele mai multe ori, previzibile, copiii sunt in cele mai multe cazuri martori ai acestor dispute.

    Acest lucru nu e grav daca parintii vegheaza ca niciodata sa nu se treaca peste respectul pe care trebuie sa-l pastreze unul pentru celalalt. Este important sa nu se atenteze, in niciun moment, la demnitatea fiecaruia. Este foarte important sa nu se ajunga la insulte si la judecati. In aceste conditii copiii vor putea chiar profita din aceste episoade facand, fara sa o stie, experienta intelegerii unei situatii unice, vazuta din doua puncte de vedere, sau in mai multe feluri.