Aspecte ale tulburarii hiperkinetice si de deficit de atentie (A.D.H.D.)

 

   Desi la un moment dat se credea ca copiii "depaseau" aceasta tulburare hiperkinetica si de deficit de atentie, acum este limpede ca ea poate persista si in viata adulta. Persoanele  care cresc cu A.D.H.D. au in mod frecvent o multime de deficite subtile care pot fi clasificate dupa functiile specifice Eului.

   Functiile autonome primare (ca perceptia, memoria si capacitatile motorii) sunt cele mai frecvente capacitati modificate ale Eului. Urmatoarele sunt deficitele in abilitatea de a regla si controla impulsurile si afectele, care se vor manifesta ca frecvente izbucniri de temperament, atacuri si toleranta scazuta la frustrare.  De asemenea, functia Eului implicata in formarea unei bariere pentru stimulii interni si externi este usor de supraincarcat. Desi procesul gandirii pentru aceste persoane poate fi intact din punct de vedere formal, abilitatea de a gandi abstract este, in mod tipic, compromisa.

   Copiii cu disfunctionalitate cognitiva structurala vor fi incapabili sa perceapa clar sau sa integreze efectiv semnalele afective de la mama. Cand copilul nu reuseste sa reactioneze la mama dupa asteptarile ei, ea poate deveni anxioasa, astfel introducand tensiuni si neintelegeri in interactiunea mama-copil. Parintii se pot retrage din fata copilului si isi pot exprima dezamagirea in toate interactiunile viitoare, ceea ce ar conduce la o perturbare a autostimei copilului. In mod alternativ, parintii pot deveni supraimplicati si supraprotectivi. Pe masura ce acesti copii cresc si se dezvolta, ei continua sa fie sub asteptarile parintilor lor, rezultand in continuare sentimente de esec si umilinta.

   Acesti copii au un control cortical al impulsusrilor mai scazut, ducand la mai multe dojeni parentale, la mai multe interactiuni in care ceilalti sunt suparati si punitivi si la experiente cu parinti care exprima, prin anxietatea lor excesiva, faptul ca separarea de o figura parentala este periculoasa. Deoarece acesti copii sunt adesea incapabili sa aprecieze eficace succesiunea cauza/efect, ei nu leaga raspunsurile de respingere ale altora de propriul comportament, ceea ce se concretizeaza in sentimente de victimizare si neajutorare.

   Defectele functiilor primare ale Eului autonom de perceptie vizuala, auditiva si de memorie vor afecta negativ abilitatile acelei persoane de a realiza stabilitatea relatiilor. Copiii cu deficite de invatare si A.D.H.D. au adesea o incapacitate de a se consola pentru ca ei nu au putut niciodata sa internalizeze si sa mentina figuri materne linistitoare ca imagini pline de inteles afectiv.