Ascultarea in psihoterapie


  In psihoterapie tehnica are mai mult de a face cu modul in care se ascultă, nu cu modul in care se vorbește. Dialogul social obișnuit include o mulțime de zgomot inutil, creat de faptul că ambele părți ale dialogului au nevoie de autoexprimare și recunoaștere din partea cealaltă. Prietenii pot intrerupe, vorbesc unii peste ceilalți și schimbă subiectul după cum doresc.

  In terapie, ascultarea are o calitate profesională, care cere disciplină, meditație și receptivitate emoțională, in care nevoile de autoexprimare și autorecunoaștere ale terapeutului sunt subordonate nevoilor psihologice ale clientului. Acest tip de ascultare este o activitate extrem de extenuantă.

  Nu e deloc neobișnuit să auzim oameni care spun despre psihoterapeuți (mai ales psihanaliști) că sunt plătiți "doar să stea in fotoliu". Ei ar trebui să știe doar cat de greu este să stai "pur și simplu" acolo! Atunci cand este bine făcut, acest "stat" incurajează clienții să devină suficient de curajoși pentru a mărturisi ceva dureros, pentru a-și găsi propriile soluții și un sentiment de autonomie in prezența cuiva care le susține binevoitor increderea și competența tot mai crescute.

Nancy McWilliams