Apărări in fața imprevizibilului.

  

  Persoanele care au suferit o traumă crează adesea strategii elaborate pentru a preveni retrăirea acesteia sau pentru a nu resimți efectele asociate cu acele evenimente traumatice. 

  Mulți supraviețuitori ai traumelor emoționale și/sau fizice cred in mod conștient ca orice experiență pozitivă, plăcută sau bună reprezintă numai o pregătire pentru o viitoare decepție. Ei evită să pășească pe covorul metaforic al fericirii, sau o fac cu prudență, temandu-se că, de indată ce vor ajunge acolo și vor fi fericiți, acel covor le va fi smuls fără menajamente de sub ei. 

  Așteptarea ca după bine să vină răul le oferă un motiv convingător pentru o atitudine pesimistă sau suspicioasă față de orice lucru bun. Acesta este un mijloc de a perpetua o iluzie de cunoaștere și control: dacă ei ,,știu`` ca după bine va veni răul, vor putea evita, astfel, orice lucru neplăcut sau dezamăgitor. De aici apare soluția de a refuza o viață prea bună. Cat timp nu intri in Paradis, nu poți fi alungat de acolo.