Anxietatea copilului


    Anxietatea cronica sau hipersensibilitate

   Copilul hiperanxios traieste in permanenta cu un sentiment vag de teama, ca si cum ceva teribil urmeaza sa se intample. Aceasta asteptare anxioasa se manifesta in special prin:
  - neliniste cu privire la viitor, insotita adesea de teama ca ar putea surveni un accident, o boala ( pentru copilul insusi sau pentru cei apropiati lui)
  - iritabilitate, furii, refuzuri, capricii
  - exigente sau nevoia de a avea un adult in preajma, de a fi linistit
  - temeri privind atitudini trecute ( " am facut rau ca..." )
  - ganduri depresive ( devalorizare, culpabilitate)

   Pe acest fond anxios pot surveni episoade acute, veritabile atacuri de panica, a caror declansare poate fi datorata factorilor externi ( boala, intrarea la scoala, schimbarea clasei, mutare, tabara de vacanta etc) sau interni.

   Atacul de panica

   Atacul de panica apare spontan si paroxistic si este marcat prin:
  - semne somatice: palpitatii, tahicardie, senzatie de sufocare, dureri toracice, abdominale, greata
  - semne neurologice: tremuraturi, vertij, stari de rau
  - semne motorii: agitatie sau prostratie (apatie)
  - semne vasomotorii: transpiratii, bufee de caldura sau frisoane
  - semne psihice: senzatia de straniu, de pierdere a reperelor, teama de moarte, teama de a inebuni
  
    Cu cat copilul este mai mic, cu atat contextul somatic este mai bogat. Copilul pare terifiat, transpirat, este dificil accesibil explicatiilor rationale. Cand este mic, inainte de 7-8 ani, doar prezenta unui parinte, tatal sau mama, este susceptibila de a calma acest acces de angoasa.
  
   Cu varsta (11-12 ani), copilul isi exteriorizeaza angoasa nu numai exprimand-o, dar cel mai frecvent actionand: crize de furie, atitudini exagerate, fugi, tulburari de comportament diverse. Riscul este atunci ca anxietatea adultului sa provoace o spirala ascendenta in care angoasa unuia sa o amplifice pe a celuilalt. Contentia fizica ferma, dar binevoitoare, limitarea distructivitatii copilului reprezinta cele mai bune atitudini pentru a calma intr-o prima etapa acest acces acut de panica. In aceste conditii, copilul se calmeaza spontan in cateva minute.