O persoană compulsivă (a se deosebi de cea impulsivă) acționează in concordanță cu solicitările interne care nu sunt resimțite ca dorințe. Ceva "străin eului" conduce o astfel de persoană. Ea este impinsă să acționeze adesea impotriva propriilor dorințe, iar dacă nu acționează simte un disconfort puternic. Deși iși dorește să nu acționeze intr-un mod anume, persoana compulsivă găsește foarte dificil să se impotrivească presiunii compulsiei.
Albert Camus a surprins problema compulsiei perfect: "Nu-i lucru mai greu decat acela de a nu lua ceea ce nu doresc."
O astfel de persoană trece prin multe indoieli și deși vede un sens in toate aceste lucruri, acesta nu este sensul său; deși are dorințe și scopuri, nu sunt dorințele și scopurile sale. Persoana este atat de prinsă, că simte că nu mai are nici timpul și nici dreptul să se intrebe ce dorește cu adevărat. Ea iși dă seama de sufocarea propriului sine autentic.
