Rivalitatea intre frati


   Rivalitatea intre frati este normala si inevitabila. Copiii invata atat despre sine, cat si despre ceilalti prin intermediul rivalitatii. In acelasi timp, invata sa isi poarte de grija unul celuilalt. Cu toate acestea, parintilor le este aproape imposibil sa stea de-o parte cand copiii se cearta. De ce? Un posibil raspuns, ar fi cel al renumitului psihanalist Erik Erikson, care considera ca niciun parinte nu se simte intr-adevar adecvat pentru mai mult de un copil.
   Cand copiii intra intr-o disputa, sentimentul inconstient de vinovatie ii determina pe parinti sa intervina pentru a-l proteja pe unul sau pe altul. Imediat transforma situatia intr-una triunghiulara. Rivalitatea dintre frati este alimentata de scopul de a-i implica pe parinti. Sentimentul parintelui de a nu fi capabil sa iubeasca doi copii incepe cand mama este insarcinata cu al doilea copil. Este dificil sa te gandesti ca aduci acasa un intrus in relatia de iubire creata cu primul copil. Rivalitatea dintre frati este intensificata de aceste sentimente puternice de atasament dintre parinti si primul copil. La inceput, furia copilului mai mare este indreptata impotriva parintilor, pentru ca l-au abandonat. Apoi, cand copilul mai mic incepe sa umble si sa ii ia jucariile, va gasi modalitati de a chinui bebelusul pentru a implica parintii in lupta sa de rivalitate. Pe masura ce bebelusul devine mai atragator pentru straini, chipul fratelui mai mare se va intrista si intregul corp i se va inmuia.
   A invata sa traiesti cu ceilalti membri ai familiei este una dintre cele mai importante experiente pe care le poate avea cineva. S-ar putea ca parintii, sa isi faca prea multe griji in ce priveste protejarea copilului de sentimentele de rivalitate. Ideal ar fi sa invatam copilul cum sa se simta responsabil pentru fratii lui si pentru binele intregii familii. Sentimentele de rivalitate nu trebuie sa fie negate pentru a realiza acest lucru. Deprinderea responsabilitatii fata de ceilalti vine invatand sa imparti cu un frate, infruntand sentimentele de rivalitate si descoperindu-le pe cele de afectiune care le insotesc.
   Iata in continuare, cateva recomandari pentru parinti, ale celebrului pediatru american T. Berry Brazelton, in legatura cu aceasta situatie speciala a parintelui in fata rivalitatii copiilor sai. Pentru a invata copilul mai mare sa se simta implicat, in functie de varsta pe care o are, atribuie-i sarcini pe care sa le poata face pentru bebelus: sa ii dea sa manance, sa isi aduca scutecul sa il schimbi, sa te ajute sa il tii si sa il consoleze cand este suparat. Lasa-l pe el sa aleaga hainele bebelusului, sa te ajute sa il imbraci stand langa el si vorbindu-i in timp ce este schimbat, sa-l tina o parte din timp atunci cand este hranit si sa ajute la impingerea caruciorului cand va plimbati. Cand iesiti impreuna afara, pregateste copilul mai mare: Aproape tuturor strainilor le plac bebelusii. Asta nu inseamna ca pe tine nu te plac. Vino si stai cu mine atunci cand te simti singur, neglijat si gelos. Apoi, i-al in brate cand toata lumea se minuneaza in fata bebelusului. Daca lucrezi si esti plecata de acasa, este vital sa iti planifici momentul cand te intorci acasa. Asteapta-te ca amandoi copiii sa se dezlantuie de indata ce intri pe usa si sa genereze o situatie de intensa rivalitate.Calma, dar ferma, aseaza-te jos cu amandoi copiii asezati fiecare pe cate un genunchi si intreaba-i cum si-au petrecut ziua. Dupa ce ai vorbit cu amandoi, poti sa incepi pregatirile pentru incheierea zilei. Ai grija ca amandoi sa te ajute. Lasa-i sa-si aleaga fiecare obligatiile pe care le vor indeplini si multumeste-le pentru ajutor. Ai grija ca la sfarsitul zilei sa petreci un pic de timp cu fiecare in parte. Este foarte important ca fiecare dintre parinti sa isi planifice un timp special pe care sa il petreaca singur cu fiecare dintre copii la sfarsitul saptamanii.