Proiecții narcisice ale părinților

Freud in activitatea sa profesională a descoperit un mod paradoxal de relaționare al adulților. El l-a denumit "relaționare narcisică" și se referea la acele persoane care iși aleg partenerii de iubire după modelul propriei persoane, adică după o reprezentare a lor insele. O astfel de persoană iubește, așadar, in celălalt: "ceea ce este, ceea ce a fost; ceea ce ar vrea să fie ea insăși" (Freud, 1914).

Această relație narcisică poate fi privita și din perspectiva părinților asupra propriului copil. Proiecția părinților asupra copilului constituie mai exact o identificare proiectivă. Este vorba despre o reprezentare de sine a părintelui, proiectată și apoi investită narcisic. Scopul acestei puneri in scenă inconștientă este realizarea unei satisfacții narcisice, sau mai poate fi de natură defensivă.

Aceste scenarii ale părinților asupra propriilor copii pot fi depășite și integrate in dezvoltarea armonioasă a relațiilor părinți-copii, dar ele pot fi, de asemenea, patologice, in măsura in care interferează in aceasta dezvoltare și intră in conflict cu realitatea și mai ales cu realitatea existenței unui copil in creștere, care nu corespunde proiecției ce a fost plasată in el.