Pregatirea copilului pentru scoala
Parintii din ziua de azi sunt deseori bantuiti de sentimentul potrivit caruia copiii trebuie pregatiti de timpuriu pentru competitie, pentru a reusi inca de la inceput. Putini pot sa reziste imboldului de a-i pregati invatandu-i abilitatile de care vor avea nevoie la scoala: cititul, scrisul si socotitul. Daca nu sunt pregatiti pentru aceste lucruri, se vor simti coplesiti si ca au esuat inca inainte de a fi inceput. In loc de asta, copiii au nevoie sa le fie introduse conceptele cu pasi mici, iar cand vor fi pregatiti, asta ii va ajuta sa deprinda aceste abilitati mai tarziu. Pur si simplu citind unui copil mic si modelandu-i interesul de a afla lucruri si a invata din carti, este o modalitate foarte puternica pentru a pregati copilul pentru solicitarile academice ulterioare.
Parintii pot incepe aceste lucruri timpuriu, ajutandu-i pe copiii foarte mici sa descopere ca imaginile de pe pagina spun o poveste. Acesta este un exemplu pentru conceptul de "pre-literatura" ce poate motiva copilul, fara a exercita presiune asupra lui, sa doreasca sa invete sa citeasca. Presiunile exercitate asupra copiilor pentru a avea performante, inainte ca ei sa fie pregatiti pentru aceasta, sunt un mod de a insela copilul in privinta posibilitatilor sale de a explora, de a se juca si a invata ceea ce experimentarea ii ofera in mod natural. Esecul, urmat de frustrare si plictiseala, poate antrena o rezistenta din partea copilului fata de oportunitatile anterioare. Prea multi copii "precoce" se prabusesc mai tarziu. Este mult mai importanta dorinta si placerea de a invata si imaginea de sine. Trebuie sa aiba sentimentul ca el insusi isi controleaza invatarea.
Structura experientei scolare necesita multe lucruri din partea unui copil. Acesta trebuie sa fie capabil sa se concentreze si sa fie atent, in timp ce elimina stimuli distractivi. Trebuie sa dispuna de puterea fizica si rabdarea de a sta asezat perioade mai indelungate, precum si de capacitatea de a se integra in ritmurile de activitate si repaus ale scolii. Copilul trebuie sa aiba capacitatea de a intelege, retine si urma doua sau trei comenzi succesive, sa execute sarcinile indicate, sa isi gestioneze posesiunile, sa fie capabil sa se imbrace si sa se dezbrace. Toate acestea fac parte din necesarul pentru a invata sa inveti intr-un grup, si sunt destul de solicitante.
Modul in care este intampinat stilul de invatare al copilului ii poate influenta disponibilitatea ulterioara de a invata. Deprinderile motorii fine precum decupajul, desenul si scrierea necesita o maturizare neurologica semnificativa, precum si rabdare, atentie si perseverenta, lucruri ce vin o data cu maturizarea emotionala. Ar fi nerealist sa credem ca toti copii sunt pregatiti pentru aceste provocari la aceeasi varsta. Cei care "infloresc mai tarziu", indiferent in ce domeniu, trebuie sa fie identificati si sa li se respecte ritmul. A oferi copilului, daca are nevoie, inca un an pentru maturizare este mult mai important decat sa incadrezi copilul in clasa intai la sase ani. Scopul este de a construi un interes personal al copilului pentru a invata. Prea multi copii sunt fortati pentru ca sunt suficient de destepti, dar nu se acorda suficienta atentie maturitatii si disponibilitatii lor pentru scoala.
Atunci cand trebuie sa decizi daca este momentul sa introduci copilul in clasa intai, trebuie luate in considerare urmatoarele motive pentru a amana acest lucru:
- existenta unor antecedente familiale de dezvoltare mai lenta - persoane care au "inflorit mai tarziu"
- prematuritate sau probleme fizice in copilaria timpurie
- intarziere in dezvoltarea fizica sau in alte domenii ale dezvoltarii
- dezvoltare motorie imatura - stangacii, abilitati motorii deficitare, vizibile in activitati precum aruncarea si prinderea mingiei, desenul sau decupajul
- distractibilitatea si dificultatile de concentrare a atentiei
- dificultati de lateralizare stanga sau dreapta sau de coordonare motorie ochi-mana, vizibile in copierea unui cerc sau a unui poligon regulat
- probleme de relationare sociala - dificultati in a astepta sa ii vina randul, sa imparta cu altii sau sa se joace cu ei. Cand copilul este evitat deliberat de ceilalti copii, ia lucrul acesta foarte serios.
Fiecare dintre acestea poate constitui un motiv serios pentru a permite copilului sa se mai maturizeze inca un an inainte de a fi inclus in clasa intai, sau pentru a mai ramane un an sau mai mult la gradinita.
Totusi, in cazul in care oricare dintre aceste intarzieri sau dizabilitati continua sa interfereze cu progresul copilului, atunci trebuie solicitata o evaluare minutioasa - neurologica si psihologica - pentru a identifica problema care sta la baza.
