Permisivitatea nu garanteaza dragostea copiilor

   Daca nu le spunem nu copiilor aceasta nu inseamna ca ne vor iubi mai mult. Exista doua motive care ar putea sa faca refuzul dificil, transformandu-ne astfel in persoane prea permisive.

   1.    Lipsa de cunostinte in materie de educatie. Putem da o educatie prea permisiva pentru ca ignoram pur si simplu capcanele unei astfel de educatii. Foarte multi parinti nu cunosc consecintele negative ale acestui tip de educatie.
   2.    Dorinta de a obtine dragostea copiilor. Insa aceasta dorinta atat de puternica si realitatea cotidiana sunt separate de o granita, iar depasirea ei este o adevarata arta.

   Faptul ca ne rasfatam prea mult copiii sau ca intampinam dificultati in a interveni atunci cand este necesar, pe scurt, faptul ca suntem prea permisivi duce foarte rar la acea dragoste , chiar daca actionam astfel doar din prea multa iubire pentru copiii nostri. Atitudinea lor risca sa ne dezamageasca, iar situatia nu se va ridica la inaltimea asteptarilor noastre.

   De fapt, multi parinti sunt prea permisivi din cauza ideii ca, daca le acordam multa libertate neconditionata si daca le oferim numeroase lucruri, ei for fi mai fericiti, ne vor iubi mai mult, ne vor respecta si se vor purta frumos cu noi. E o iluzie.

   Este adevarat ca majoritatea copiilor ar prefera sa aiba parinti care sa ii rasfete mai degraba decat parinti duri. Dar parintele care are o atitudine dura este cel care nu stie sa spuna nu intr-un mod corect. Pentru ca ideea nu este sa fii dur. Si conceptia potrivit careia copiii ii iubesc mai mult pe parintii care ii rasfata in comparatie cu parintii buni educatori este falsa. Copiii sunt mult mai fericiti si au o relatie considerabil mai buna atat cu parintii lor, cat si cu mediul exterior daca sunt educati de parinti buni pedagogi, care stiu sa spuna nu la momentul oportun.

   Este foarte important, atat pentru noi cat si pentru copii, sa intelegem ca o atitudine foarte permisiva nu conduce in mod automat la dragoste, nu mai mult decat un comportament prea rigid, dominant sau ingradit de constrangeri. Pentru a ne convinge de acest lucru, nu trebuie decat sa observam atitudinea copiilor. Inca de la o varsta mica, incep sa aiba un comprtament spontan, inconstant si nu intotdeauna corect: manifesta gelozie, lipsa de respect, egoism, indiferenta, violenta, tendinte de manipulare, agresivitate si furie. Copiii, deci, au o gama de manifestari care nu ii bucura mereu pe parinti. Rostul parintelui este de a tempera aceste tipuri de conduite. O permisivitate exagerata lasa prea mult loc unor astfel de exteriorizari, care nu sunt nici pe departe manifestari de dragoste.

   Sa stiti sa spuneti nu la locul si momentul potrivit este cu siguranta o dovada de dragoste.