Maturizarea și anxietatea


  Este de datoria psihoterapiei ca pacientul să treacă prin experiența suferinței, pentru ca el să se maturizeze, acesta fiind motivul pentru care atația oameni evită acest dialog profund cu propriul drum de viață. Acest proces nu este atat de cumplit sau respingător pe cat pare din afară, pentru că răsplata este innoirea și dezvoltarea personală.

  Scopul unei terapii serioase nu este de a "rezolva" suferința, ci de a găsi și a infrunta problema pe care ne-o impune suferința și de a refuza să fim blocați, opriți in loc, constranși de soluțiile problematice din această suferință. Singura cale de a purta un dialog profund cu sensul vieții noastre este de a infrunta problema evitării.

  Prețul maturizării este acceptarea unui nivel mai mare de anxietate. Eșecul maturizării produce fie depresie, fie alte adaptări care ne imobilizează și pe care le intalnim in nevrozele noastre cotidiene. Oricat de blocați am fi, ceva din noi tanjește să se exprime, iar de aici se nasc simptomele noastre, pe care de cele mai multe ori, nu reușim să le recunoaștem ca pe o chemare a sufletului.