Libertate și responsabilitate.


Chiar cufundată pană la gat, ființa umană posedă libertate: ea alege cum receptează acea situație, ce atitudine să adopte, dacă să fie curajoasă, stoică, fatalistă, vicleană sau panicată. Nu există o limită a paletei de opțiuni psihologice care ii stau la dispoziție.

Cu două mii de ani in urmă, Epictet spunea:
"Trebuie să mor. Trebuie sa fiu intemnițat. Trebuie sa fiu exilat. Dar trebuie să mor maraind? Trebuie să și suspin? Poate să mă impiedice cineva să plec in exil zambind? Stăpanul mă amenință că mă pune in lanțuri: ce spui? Mă pui in lanțuri? Imi vei pune in lanțuri piciorul, dar nu voința. Nu, nici macar Zeus nu poate asta."

Chiar dacă imaginea unui om care se ineacă, dar care e liber, poate părea hilară, principiul din spatele său este foarte important. Atitudinea față de propria situație este crucială. Rămanem responsabili inclusiv pentru ce facem cu propriile handicapuri, pentru atitudinea față de ele. De multe ori, un scop important al psihoterapiei este să-i ajute pe clienți să reanalizeze tot ceea ce cred ei că nu pot schimba.