Leziuni sufletesti si somatice
Intr-o prima definitie, am putea intelege trauma psihica sub forma unei leziuni sufletesti (de la cuvantul grecesc trauma - rana). Dupa cum diferite sisteme somatice ale omului pot fi suprasolicitate in ceea ce priveste capacitatea lor de rezistenta, la fel si sistemul nostru sufletesc poate fi suprasolicitat in capacitatile sale de aparare prin stresuri punctuale sau de durata si in final poate fi traumatizat, ranit.
Analogia intre leziunile sufletesti si cele somatice este exprimata in unele expresii uzuale, atunci cand spunem de pilda: "aceasta m-a ranit foarte rau" sau "atins". Aici sunt comparate si asemanate in mod metaforic leziunile sufletesti si cele corporale. "Chestia asta m-a pus la pamant, m-a rupt in bucati" sau cineva se simte "ranit". Metaforele pun in evidenta faptul ca noi interpretam leziunile suflestesti pornind de la trairile corporale, ca, asa cum a formulat Freud, Eul-corp este si nucleul Eului psihic, centrul trairilor sufletesti.
Mai exista si un alt tip de analogie intre leziunile corporale si cele sufletesti, cum ar fi: "Timpul vindeca toate ranile". Aici ranile somatice si cele sufletesti sunt echivalate. Din desfasurarea imbolnavirilor si ranilor corporale stim ca procesele de vindecare au nevoie de timp. Dar si contrariul este adevarat: timpul singur nu vindeva toate ranile, nici pe cele corporale si nici pe cele sufletesti. Poate ca organismul si-a dezvoltat propriile strategii de autovindecare, care functioneaza la fel in domeniul corporal, cat si in cel sufletesc.
Exemplele arata ca analogia intre traumatologia somatica si cea psihica poate fi extrem de fructuoasa. Insa apare intrebarea, de ce traumatologia chirurgicala este o disciplina stiintifica, bazata pe o istorie milenara, in timp ce psihotraumatologia se constituie doar acum. O posibila explicatie se poate sprijini pe evidenta senzoriala a leziunilor corporale, spre deosebire de cele psihice: leziunile corporale pot fi vazute si tratate, insa cele sufletesti nu. Cele sufletesti sunt invizibile, desi nu sunt mai putin reale si active decat leziunile corporale.
De aceea oamenilor li se pare mai usor sa aprecieze ca active fenomenele vizibile, in comparatie cu cele invizibile. Poate ca umanitatea, in dezvoltarea ei spirituala, nu este de prea multa vreme in stare sa cerceteze din punct de vedere stiintific si marimile invizibile. Piaget (1947) a aratat, in "teoria sa genetica a cunoasterii" ca egoismul uman este cel care stanjeneste in primul rand capacitatea de a percepe ca atare propria dezvoltare psihica. In asa numitele stadii preoperationale si timpuriu operationale (pana la aproximativ 7 ani) copilul este orientat spre lumea obiectelor vizibile si manipulabile. Existenta lui se margineste la o fizica naiva. Fenomenele sufletesti nu pot fi percepute in aceasta lume. Vizibile sunt obiectele si activitatile, dar nu vederea insasi.
Si in viata cotidiana intalnim multi oameni care se afla intr-un stadiu "prepsihologic" al dezvoltarii lor psihice. Ei intretin adesea prejudecati aprige impotriva psihologiei. Dupa ei, aceasta nu ar fi o stiinta si nici nu ar putea deveni, de vreme ce obiectul ei de studiu nu este "perceptibil", "nu poate fi apucat". Aceasta argumentare este adesea sustinuta gestic prin miscarile mainilor care apuca in gol.
"Constiinta cotidiana" naiva este in cea mai mare parte orientata asupra obiectelor perceptiei exterioare si nu asupra propriei activitati de perceptie, judecata si gandire. Intelegerea realitatii leziunilor psihice presupune totusi o intelegere a realitatii activitatilor, proceselor si structurilor psihice.
O strategie de aparare in cazul traumatizarii psihice consta in ignorare si o intoarcere deosebit de intensa catre treburile exterioare ale vietii cotidiene. Sistemul psihic, sau personalitatea lezata psihic cauta sa musamalizeze leziunea si sa se ocupe de ocupatiile cotidiene (business as usual). Aceasta relatie cu leziunile si ranile psihice se poate intalni la multe personalitati traumatizante. Ea pare sa fie caracteristica si pentru soarta pe care o intampina in lumea vietii de fiecare zi problema leziunilor sufletesti.
