Intelectualizarea: aparare si adolescenta

 

   Procesul de intelectualizare este un mecanism de aparare al eului pe care il are la dispozitiei adolescentul atunci cand este invadat de psihismul sau impregnat  de pulsiuni si dorinte sexuale sau agresive. Adolescentul se va lasa in voia gandurilor abstracte pentru a evita confruntarea cu sentimente suparatoare. Logica, cunoasterea, adeziunea puternica si hotarata la diverse teorii vor fi in atentia preocuparilor sale spirituale in efortul de a nu lasa nici un loc emotiilor si pulsiunilor.Isi leaga gandurile sexuale sau agresive de idei acceptabile pentru propria constiinta.

   Astfel, intelegem mai bine de ce unii adolescenti, mult prea "seriosi", aleg sa-si petreaca ore in sir cu refacerea lumii, dezbatand despre marile probleme metafizice, politice sau matematice, fara sa reuseasca insa sa vorbeasca despre sine. Adolescentul transfera, in acest fel, interogatiile personale unor interogatii cu privire la intreaga omenire.

   Acest mecanism a fost deja folosit in prima copilarie, atunci cand copilul experimenta dorinte vinovate in raport cu parintii. Copiii supradotati, de pilda, utilizeaza in mod excesiv acest tip de mecanisme de aparare.

   In adolescenta, ca de altfel in prima copilarie, intelectualizarea contribuie la dobandirea unor noi capacitati intelectuale. Este vorba de un proces normal care are avantaje certe, dar devine toxic cand este utilizat in mod exagerat si se roteste in gol, devenind o obsesie si o preocupare sterila. Anumiti adolescenti, intr-adevar, nu au ca mijloc de comunicare decat dimensiune intelectuala, fiind incapabili sa se exprime afectiv si, lipsiti de sensibilitate, trec pe langa fiinte si placerile vietii.