Influenta experientelor din copilarie ale parintilor

 

  Exista numeroase dovezi clinice care atesta faptul ca sentimentele si comportamentul unei mame fata de bebelusul ei sunt profund influentate si de experientele ei personale anterioare, in special acele experiente pe care le-a avut si pe care inca poate le are cu proprii ei parinti.
   
   Influenta pe care parintii o au asupra tiparului de ingrijire pe care copiii lor il dezvolta incepe foarte devreme. Ajutarea si alinarea celorlalti aflati in situatii de disconfort reprezinta un tipar comportamental care, in mod obisnuit, se dezvolta timpuriu, in al doilea an de viata al copilului, iar forma pe care o ia este mult influentata de modul in care o mama isi trateaza copilul.

    Copiii ale caror mame  raspund intr-un mod sensibil la semnalele lor si ofera un contact corporal linistitor sunt cei care raspund cel mai promt si mai adecvat la distresul celorlalti. In plus, nu de putine ori, ceea ce un copil face in astfel de circumstante reprezinta o copie evidenta a ceea ce a vazut si/sau simtit ca face mama lui.

   Dintre numeroasele tipare de parentaj perturbate carora li se poate regasi originea, cel putin partial, in experienta din copilarie, exista unul care se refera la tendinta acestor mame de a astepta si de a cere grija si atentie de la proprii lor copii, cu alte cuvinte, este vorba despre o inversare a relatiei. Ele le relateaza frecvent psihologului, modul in care, ca si copii, si ele au fost facute sa se simta responsabile pentru ingrijirea parintilor lor, in loc ca parintii sa aiba grija de ele.

   Majoritatea parintilor care asteapta de la copiii lor sa aiba grija de ei au trait ei insisi experienta unui parentaj foarte neadecvat. Din nefericire, ei le pot crea copiilor lor probleme psihice majore. Relatia inversata parinte-copil sta la baza unui procent semnificativ de cazuri de refuz al scolii, agorafobie si cazuri de depresie.

   Anumite studii asupra parintilor care si-au abuzat fizic proprii copii, au aratat ca acestia au avut o copilarie in care ingrijirea parentala a fost in cel mai bun caz inconstanta si, in cel mai rau caz, complet absenta, in care criticile si invinovatirile erau frecvente si nemiloase si in care parintii sau parintii vitregi se purtau intr-un mod violent unul cu celalalt, iar uneori, desi nu intotdeauna, si cu copiii.

   O alta caracteristica a mamelor care si-au abuzat fizic copilul, este aceea ca multe dintre ele au trait cu teama constanta de a fi parasite de unul sau de ambii parinti, si ca urmare de a fi trimise in grija unei asistente maternale sau intr-o institutie, si care, de asemenea, au fost amenintate frecvent cu batai violente sau chiar mai mult. Nu este surprinzator ca aceste femei au crescut devenind permanent anxioase  ca sotul sau prietenul le va parasi si privind violenta fizica ca fiind o parte fireasca a existentei, asteptandu-se putin sau chiar deloc la iubire si la sprijin din partea vreunei persoane.