Incestul in adolescenta




   Incestul este cel mai des intalnit abuz sexual, incestul tata-fiica sau tata vitreg-fiica. De obicei, se face diferenta intre incestul "seductie", care se realizeaza intr-un context de relativa blandete si tandrete, si incestul "constangere" in care domina un climat de violenta. In ambele cazuri, victima si agresorul sunt strans legati de greutatea secretulului pe care adolescenta il va dezvalui cu greutate.
 
   Familiile incestuase, pe langa alte distorsiuni, se pare ca au anumite caracteristici comune:
-    aceleasi drame se perpetueaza adesea de-a lungul mai multor generatii
-    exista o disfunctie familiala importanta
-    copilul nu este recunoscut ca subiect (persoana)

   Dincolo de conditiile descrise in mod obisnuit (absenta obisnuita a mamei, alcoolismul tatalui, etc), anumite circumstante par sa favorizeze aparitia abuzurilor sexuale intra-familiale, mai ales atunci cand exista nevoia unei apropieri parinti-adolescent: la adolescentii bolnavi cronici, antecedentele de abuz sexual sunt de ori mai frecvente la fetele bolnave cronice decat la fetele apartinand populatiei standard si de sapte ori mai frecvente la baietii cu boli cronice decat la cei care fac parte din populatia standard de baieti.

   Daca, in general, copii ascund relatia incestuasa, adolescentii o marturisesc mai usor, chiar daca se intampla si in cazul lor sa existe dorinta de a tacea. Fetele vorbesc deliberat unui adult din familie, apropiat sau unei prietene de varsta lor, uneori chiar mamei, insa cu atat mai rar cu cat au incercat in copilarie sa ii vorbeasca si nu au fost ascultate.
   
   Motivele acestei marturisiri pot fi teama de o sarcina, nevoia de protejare a unei surori mai mici, dorinta de a intretine relatii sexuale cu un partener, presiunea sau sustinerea partenerului, descoperirea faptului ca aceasta relatie incestuasa nu este normala, contrar pretinderilor agresorului.

   Daca aceasta dezvaluire este in sine o conduita pozitiva, nu sunt rare cazurile in care ea le plaseaza pe adolescente in postura de acuzate (de a fi generat agresiunea, responsabile pentru amenintarile sociale care apasa asupra familiei din acel moment) si sa accentueze sentimentul de culpabilitate. Asfel, aceste adolescente care au incalcat legea nescrisa a tacerii, au nevoie de sustinere empatica, adesea chiar psihoterapie.